Adevărul despre votul privind migrația, nu minciuni deșănțate care distrug Europa! Da, am votat Regulamentul privind indezirabilii din UE. Aș face-o din nou!, afirmă europarlamentarul PNL/PPE Rareș Bogdan.
CE MAI SUSȚINE RARES BOGDAN:
Când sunt sinceri politicienii de stânga și extrema stângă, atunci când cer protecție pentru europeni sau atunci când votează împotriva lor? Votul de joi din Parlamentul European pentru Regulamentul care înăsprește politica privind imigrația este exact ce își doresc cetățenii Uniunii. Între noi fie vorba, cetățeni tot mai expuși la ruperea rădăcinilor lor creștine și abandonarea valorilor tradiționale, pe care a fost clădită casa lor. Timp de secole!
Partidul Popular European și-a asumat fără ezitare protejarea interesului UE, iar Delegația EPP România ar vota oricând exact ca joi, pentru că mizele nu sunt electorale, ci existențiale! S&D a votat aproape în bloc împotrivă, alături de stânga radicală (The Left), de Verzi și de Renew-ul lui Macron. Foarte interesantă situația lui Macron, aflat într-o dilemă strategică. Sigur că miza sa este să rămână alternativa progresistă la dreapta, pentru a nu-și pierde identitatea de centru. Poate că, în sinea sa, este de acord cu noul Regulament, dar se teme că validarea măsurilor ar oferi un plus ideologic lui Jordan Bardella chiar înaintea alegerilor.
Vă spun pe scurt care este busola acestui vot și de ce este crucial să ne protejăm interesele.
Cine sunt vizați: persoanele care nu au intrat niciodată legal în UE (adică nu au trecut prin puncte de frontieră sau nu au vize), persoanele a căror cerere de azil a fost respinsă definitiv (deci șederea lor devine ilegală), cei considerați periculoși pentru ordinea publică, cei intrați cu viză turistică sau de muncă, dar a căror viză a expirat.
Regulamentul pentru proceduri de azil funcționează în tandem cu cel de returnare. Când o cerere de azil este respinsă la frontieră, se emite automat decizia de returnare. Și nu mai urmează nicio pauză sau o procedură separată.
Altă noutate: o decizie de returnare luată de un stat membru va fi recunoscută și aplicată imediat de restul țărilor UE. Astfel se elimină birocrația și nu se mai permite unei persoane indezirabile în Germania, spre exemplu, să se mute în Franța și să reia procedura, evitând expulzarea.
Până acum, rata de returnare era de 20%, tocmai deoarece legea permitea tergiversări. Iar noile reguli se referă și la persoane care tocmai au trecut granița UE. Deși se află fizic pe teritoriu, juridic se va considera că încă nu au intrat. Iar asta permite trimiterea într-un hub de returnare din afara UE. Care este problema, că nu înțeleg! Schimbarea facilitează expulzarea mai rapidă a celor considerați periculoși pentru ordinea publică – și aici, cine nu pricepe despre ce vorbim e chiar naiv, să nu zic altfel.
Stânga și extrema stângă pretind că se erodează drepturile fundamentale, că Uniunea devine o fortăreață. Tot ei cer un protecționism bazat pe nemuncă, de foarte multe ori.
Să vedem, atunci, problema din punct de vedere economic. Dar și strategic!
***Cazarea, hrana și asistența medicală a persoanelor cu cereri de azil respinse, dar care nu pot fi returnate din cauze birocratice, costă foarte mult. Prin accelerarea returnărilor și folosirea hub-urilor externe se elimină din sarcina financiară. Este mult mai ieftin să finanțezi un centru extern pentru câteva luni, decât să susții mii de indezirabili în sistemul național timp de mai mulți ani.
***Să facem distincție între migrația economică și șederea ilegală! Migranții cu ședere ilegală alimentează economia subterană. Rezultatul este evaziunea fiscală, dar și presiune asupra salariilor lucrătorilor legali.
***investim enorm în securizarea frontierelor UE. Dar dacă nu avem un sistem de returnare funcțional, aruncăm banii pe fereastră.
În concluzie: PPE s-a angajat să construiască o politică de migrație corectă, dar foarte fermă în a proteja interesele europenilor. Anual existau circa 500.000 de persoane obligate să plece din UE, dar 400.000 nu o făceau. Ridicol. Inacceptabil. Cum, de altfel, sunt inacceptabile și jocurile politice care pun mai presus interesele altor state decât ale Uniunii Europene.
