Văd că la PNL s-au băut multe cafele ieri și partidul a ieșit să spună că susține cota unică prin vocea lui Nicolae Ciucă, Tănase Stamule, Bogdan Huțucă și nu am mai numărat fiindcă am priceput mesajul. Este binevenit ca și cel pe care Marcel Ciolacu l-a dat zilele trecute că anul acesta, cu toate sensibilitățile lui electorale, înghețăm orice discuție pe fiscalitate. Asta nu înseamnă că ne mănâncă pisica realismul. Marcel Boloș e forțat să facă mai puțină campanie și mai multă administrație așa că ne-a transmis și el că cel târziu la jumătatea lui 2025 cam avem nevoie de niște ”măsuri fiscale”. Să ne țină baierele până atunci, afirmă pe facebook Radu Burnete, director executiv Concordia.
CE MAI SUSȚINE RADU BURNETE:
Nu o să vă conving vreodată că sunt obiectiv în susținerea cotei unice doar orice impozitare progresivă mi se va aplica și mie ca și multora dintre cei pe care îi reprezint în timpul orelor de program. Cu toate acestea eu zic așa. România trebuie în același timp să fie mai competitivă decât economiile vestice ca să le ajungă din urmă, dar împărtășim și multe dintre valorile sociale și politice europene. Pentru mine chestia asta cu cotele are o dimensiune temporală și una culturală. E prea devreme. Noi mai avem minimum un deceniu de recuperat economic și trebuie să o facem la viteză mare. O impozitare progresivă rezolvă niște probleme sociale (poate, dacă nu spargem banii pe prostii), dar dintr-o plăcintă încă mică și a cărei viteză de creștere o va frâna. Nițică răbdare. Apoi chestia culturală. Uitați-vă ce rate de colectare avem. Nouă ne trebuie un sistem fiscal simplu și fără multă birocrație fiindcă ne furăm singuri căciula. Tot un deceniu cred că ne va lua să ducem societatea și ANAF (of ANAF birocrația mea) către un grad mare de conformare voluntară și prietenoasă cu contribuabilul. Când pragurile temporale și culturale sunt depășite, progresivitatea poate avea și avantaje discutabile. Până atunci nu văd niciunul. Ah, că este de discutat și despre cota unică? Este. Să o facem, dar uitându-ne nu doar la economia noastră, ci la ce se întâmplă în jur. Eu înțeleg referințele la Europa, le folosesc adesea însă aici cred că ce se va întâmpla în viitorul apropiat e mult mai important decât ce s-a făcut în trecut. Avem nevoie să fim competitivi oricât de sec și anost sună asta.
