De fapt, s-ar părea că mediului de afaceri i-a ajuns cuţitul la os. A suportat de-a lungul timpului că un control fiscal să constate că în loc ca firma să primească rambursarea de TVA să i se impună plata unei sume de zeci de milioane de euro. Ce folos că respectiva companie a câştigat, după câţiva ani, procesul în justiţie cu ANAF. Între timp, întreprinderea, puternic decapitalizată, a pierdut cota de piaţă în faţa concurenţilor şi a ajuns să aibă o cifră de afaceri mult mai mică decât la momentul controlului fiscal. Cu alte cuvinte, controlul ANAF aproape că a scos de pe piaţă firma aflată în litigiu cu fiscul.
Mediul de afaceri a suportat şi situaţia prin care a trecut o mare companie internaţională, un important exportator, care a primit în ultimii ani două amenzi, una de 20 milioane de lei, a doua de 100 milioane de lei. Prima a fost contestată în instanţă şi procesul a fost câştigat. A doua va urma aceeaşi cale a instanţei. Compania nu are probleme de funcţionare, pentru că o impunere fiscală de 5 milioane de euro sau 25 de milioane de euro nu o pot destabiliza. Dar reprezentanţii companiei nu înţeleg de ce este nevoie de noi drumuri în instanţă, de bani şi timp cheltuiţi.
Primul element care i-a dus la exasperare pe contribuabilii corecţi a început să se întâmple în urmă cu un an – doi de zile. Este vorba despre companii care lucrează cu un lanţ de furnizori. Se întâmplă ca un furnizor al furnizorului să comită o fraudă pe zona de TVA. Ei bine, compania corectă care lucrează cu un furnizor incorect este amendată. Pe baza suspiciunii rezonabile ca firmă corectă a avut cunoştinţă de frauda furnizorului ei. Ceea ce în majoritatea covârşitoare a cazurilor nu se întâmplă. Adică, firmele corecte nu pot afla exact ce fac furnizorii lor de veriga a treia sau a patra dintr-un motiv simplu: în România nu există baze de date, informaţii legate de corectitudinea companiilor. Şi atunci, cei corecţi ajung să fie penalizaţi pentru vina altora. Ceea ce este de-a dreptul aberant.
În fine, picătura care a umplut paharul a fost mult controversatul formular 088. Aplicarea acestei proceduri, care în esenţă îşi propune să lupte cu evaziunea la TVA, a bulversat o economie întreagă. Firme cu cifre de afaceri serioase, de zeci sau sute de milioane de euro, şi-au pierdut codul de TVA şi implicit dreptul de a deduce TVA din motive obscure. De fapt, companiile respective au fost scoase din piaţă, cel puţin până la rezolvarea problemei legate de TVA. Mai rău a fost că nimeni nu a ştiut criteriile pe baza cărora se poate acorda sau refuza codul de TVA. Iată doar câteva exemple aflate de la antreprenori care la rândul lor au aflat aceste informaţii de surse din ANAF. Dacă există în cadrul consiliului de administraţie al companiei un pensionar, firma este suspectă pentru că respectiva persoană ar putea deceda şi nu va mai putea răspunde pentru eventualele prejudicii. Apoi, o companie care are în acţionariat o persoană fără studii de risc este o firmă suspectă. Pe acest principiu, mari antreprenori ai lumii nu ar fi putut să-şi înceapă afacerea. În fine, un producător român de legume şi-a pierdut codul de TVA pentru că are sediul într-o localitate cu risc de evaziune: în acea comună există o firmă care strânge fier vechi. „Statul îşi devorează companiile”, aceasta este sintagma pe care a folosit-o un oficial român pentru a caracteriza situaţia actuală. Problema este că statul este nesătul, iar antreprenorii tot mai disperaţi.
