În timp ce Europa și America de Nord se confruntă cu vârful valului epidemic, China pare că l-a depășit, iar alte țări, cum ar fi Coreea de Sud, l-au limitat în mare măsură. Dar care sunt diferitele strategii aplicate în lume pentru a face față SARS-CoV-2 ? Câteva răspunsuri în analiza publicată de rfi.fr
ANALIZA RADIO FRANCE INTERNATIONALE:
„Aplatizarea curbei”: iată unicul obiectiv al țărilor lovite de epidemia Covid-19; limitarea cât mai mult posibil a numărului de cazuri în timp, pentru ca sistemul spitalicesc să nu fie depășit de afluxul de pacienți. În Europa, dar și în Statele Unite, soluția presupune o izolare mai mult sau mai puțin strictă a populației și aplicarea conceptului de distanțare socială.
Obiectivul este ruperea dinamicii de propagare exponențială a virusului care dublează numărul de cazuri în câteva zile. Această strategie are totuși consecințe majore, inclusiv paralizarea unor țări întregi, cu efecte economice teribile. În Franța, se estimează că o lună de izolare va aduce o scădere cu 3 puncte a PIB-ului.
„Un mesaj simplu către toate statele: testare, testare, testare”
Anumite țări au reușit totuși să scape de această etapă. Coreea de Sud este deseori citată ca exemplu din acest punct de vedere. Țara dimineților liniștite a aplicat cu strictețe recomandarea directorului Organizației Mondiale a Sănătății, Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus: „ Avem un mesaj simplu către toate statele: testare, testare, testare. Toate țările ar trebui să poată testa cazurile suspecte. Nu se pot lupta cu epidemia cu ochii legați”.
Astfel Coreea de Sud a testat în medie 15.000 de persoane gratuit pe zi. O strategie care nu este însă suficientă singură: se pune apoi problema izolării rapide a persoanelor cu Covid-19 și identificarea lanțului de contaminare pentru depistarea tuturor persoanelor care s-au aflat în contact cu bolnavii. În acest sens, a fost nevoie de cooperarea operatorilor telefonici cu centrul de gestionare a crizei pentru a transmite datele de geolocalizare a sud-coreenilor. Toate aceste măsuri puse cap la cap, precum și spiritul civic riguros al populației care deja cunoscuse alte epidemii de patologii respiratorii – MERS și SRAS – și care a respectat măsurile barieră și de distanțare socială, au permis Coreei de Sud să nu recurgă la izolare.
Grafic: Numărul de cazuri zilnice în Coreea de Sud
– Numărul de cazuri
– Media săptămânală
Epidemia de SARS din 2002-2003 a adus multe învățăminte”, consideră Benjamin Coling, profesor de epidemiologie la universitatea din Hong Kong. Alături de Coreea de Sud, Singapore, Taiwan și Hong Kong au știut și ele să nu repete greșelile din trecut. „La nivel colectiv, aceste țări au reușit să dezvolte capacități de detectare noilor viruși, sporind în același timp capacitatea spitalelor de a primi pacienți cu dificultăți respiratorii.” O experiență de care a profitat și populația la nivel individual: „SARS i-a pregătit pe oameni să dea dovadă de un nivel considerabil de auto-disciplină, să evite mulțimile și să pună accentul pe igiena personală.” Astfel, „aceste țări erau mult mai bine înarmate pentru a face față apariției acestui coronavirus”.
Europa dezarmată
Poate pentru că nu făcuse față recent unor astfel de epidemii, strategia de supraviețuire în Europa a fost diferită. Țările în prim plan au fost Franța, Spania și Italia. Cu relativ puține cazuri până la începutul lui martie, Hexagonul a încercat de exemplu limitarea la maximum a epidemiei înainte ca cifrele să explodeze. Ideea de bază a fost testarea țintită care să restrângă cele câteva focare de epidemie constatate pe teritoriul țării, refăcându-se lanțul de contaminare. Însă o adunare religioasă la Mulhouse care a reunit peste 2.000 de persoane a făcut ca această strategie să fie pusă la îndoială. La acel eveniment au asistat numeroase persoane contaminate care au contribuit apoi la propagarea virusului în toată țara.
Cu toate acestea, Franța nu a recurs la o testare masivă și s-a mulțumit cu o depistare țintită a bolnavilor. Consiliul științific înființat de Emmanuel Macron e emis un aviz în 23 martie unde notează că: „alternativa unei politici de depistare în masă și de izolare a persoanelor detectate nu este realizabilă pentru moment la scară națională”. Într-adevăr, chiar dacă ar fi vrut, Franța nu ar fi putut generaliza procesul de testare. Acesta implică detectarea prezenței virusului în secrețiile nazale ale unei persoane. În acest sens, personalul medical trebuie să colecteze un eșantion cu ajutorul unui bețișor cu vată. Proba este apoi trimisă la un laborator unde i se aplică un reactiv care să determine prezența virusului. Dar în tot acest lanț, sunt multe puncte de blocaj care împiedică accelerarea ritmului de testare; nu s-a ajuns decât la câteva sute de teste pe zi la începutul epidemiei și apoi la o medie de 4.000 de teste zilnice până la mijlocul lunii martie.
Pentru Franța, ca și pentru numeroase alte țări, nu rămâne decât distanțarea socială împinsă la extrem: izolarea la domiciliu. Mai mult sau mai puțin strictă, în funcție de state, adoptarea acestei politici este o confirmare a prezenței și virulenței epidemiei. Scopul nu este stoparea definitivă a propagării, ci doar încetinirea acesteia pentru ca spitalele să nu fie sufocate. Și astfel, problema ieșirii din izolare devine foarte delicată în sensul evitării unui eventual al doilea val.
Grafic: Numărul de cazuri zilnice în Franța
– Numărul de cazuri
– Media săptămânală
China anunță însă că a reușit să depășească această etapă, cu aceleași instrumente pe care le-a folosit de la începutul epidemiei: depistare în masă și izolare în caz de contaminare.
Bruce Aylward, reprezentant OMS, s-a deplasat la sfârșitul lunii februarie în China pentru a observa derularea managementului de criză. „Depistarea s-a făcut intensiv, cu o identificare foarte atentă a persoanelor contaminate. Politica de testare a fost extensivă.” Canadianul spune de asemenea că: „La baza acestor măsuri stă supravegherea extrem de proactivă, în vederea detectării imediate a cazurilor, pentru realizarea de diagnostice rapide și izolarea imediată a pacienților pozitivi, cu identificarea riguroasă și carantinarea contactelor apropiate.”
Ieșirea din izolare, o problemă complexă
La peste patru luni de la debutul epidemiei în China, a venit în final și timpul ieșirii din izolare. Încheierea progresivă a acestei etape la Wuhan nu pare să fi condus la o relansare a dinamicii epidemice, chiar dacă numeroși observatori pun la îndoială veridicitatea cifrelor comunicate de autoritățile chineze și estimează că Beijingul s-a bucurat prea repede de victorie. Cum spunea directorul general pentru Sănătate din Franța, Jérôme Salomon, cu ocazia conferinței de presă zilnice cu privire la evoluția coronavirusului pe 1 aprilie: „Este ceva cu totul inedit. Niciodată în istorie nu au mai fost izolate și apoi scoase din izolare atâtea persoane”.
Cu toate acestea, toată lumea este de acord cu necesitatea generalizării unei testări masive. Apoi se pune și problema măștilor, care lipsesc în Occident, spre deosebire de Asia. „Este o mare greșeală să nu porți mască pentru a te proteja”, spune George Gao, directorul general al centrului chinez pentru controlul și prevenirea bolilor, cu ocazia unui interviu pentru revista Science. „Acest virus se transmite prin picături respiratorii, de la om la om. Picăturile joacă un rol foarte important, de unde necesitatea măștii. Chiar și prin vorbire, virusul se poate transmite. Multe persoane sunt purtătoare asimptomatice sau încă nu prezintă simptome: masca împiedică picăturile purtătoare de virus să se răspândească și să-i infecteze pe ceilalți”.
Dar și aici, ca și la teste, resursele lipsesc în Franța, în ciuda mobilizării aparatului de producție din țară și în ciuda comenzilor făcute către străinătate. La începutul lui aprilie, măștile sunt rezervate prioritar personalului din sănătate.
Africa se pregătește
Asia, apoi Europa și America de Nord au fost lovite succesiv de Covid-19. „Numărul de cazuri crește exponențial în regiunea Africii”, a declarat Dr Moeti, directoarea regională a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru Africa. „A fost nevoie de 16 zile de la primul caz confirmat în regiune pentru a se ajunge la 100 de cazuri. A fost nevoie de încă 10 zile pentru a se atinge o mie de cazuri. Iar după trei zile, erau 2000, și după încă două zile, ajunsesem la 3000”, explică Dr Rebecca Moeti. „Anumite țări, ca Senegal sau Africa de Sud, și-au sporit capacitățile de diagnostic. În general, se observă un angajament politic puternic”. OMS se teme totuși că epidemia va lovi dur țările mai mici: „Trebuie multă atenție, pentru că unele țări sunt departe de avea resursele sau infrastructurile necesare”.
„Respectarea măsurilor de izolare este foarte importantă”, adaugă profesorul Samba Sow, directorul general al centrului de dezvoltare de vaccinuri din Mali. „Dar trebuie luate în calcul toate aspectele și adaptarea procesului pentru Africa. În familiile cu multe persoane, ar putea fi mai bine să poată ieși decât să stea închiși. Dar izolarea rămâne cea mai bună metodă”.
