Procuroarea Mihaiela Iorga își acuză fosta șefă că ar fi acționat împotriva legii când s-a decis să-i percheziționeze biroul unde s-ar fi găsit mai mulți bani fără justificare. Ea mai susține că foștii ei colegi ar putea s-o acuze oricând de orice, dat fiind faptul că pot schimba ce probe vor prin dosarul ei și că „dacă ar fi să povestesc tot ce știu despre DNA aș avea ce scrie toată viața”. Curios: Parchetul general nu s-a autosesizat, s-o pună la lucru. Un alt protejat al șefei anticorupției, procurorul Uncheșelu, este acuzat că ar fi cerut bani pentru a renunța la o contestație la executare. Nici el nu este interesant pentru Procuratura generală, nemite pentru Direcția anticorupție care a decis neurmărirea acestuia. Lista potențialilor infractori din sistemul de justiție ar putea continua ad nauseam, la toate nivelurile, astfel că afirmația că singurul lucru care ar trebui să se schimbe în justiție ar trebui să fie o anticorupție mai dură pare o glumă despre oale sparte între prieteni, scrie într-un comentariu Radio Europa Liberă.
Justiția este profund politizată chiar și acum. În primul rând, construcția sistemului este strâmbă, incluzând în rândul magistraților și pe procurori, deși aceștia sunt jucători în actul de justiție, deci nu au cum fi și arbitri. Procurorii sunt cei care adună probele la dosar și cer condamnările fiind așadar avocați ai acuzării la același nivel cu avocații apărării. Procurorul general, cel puțin, ar trebui ales prin vot fie de breasla lui, fie, după model american, de electorat. În orice caz, nu se poate ca avocații acuzării să aibă statutul inamovibil, autonom al judecătorilor. Este un gândire reziduală de pe urma căreia sistemul trage clipă de clipă ponoasele și greaua moștenire de nedreptăți, mai spune REL.
Mare parte din legislație este producția unor perioade revolute, fără relevanță în ziua de azi. A fost creată pentru sistemul totalitar sau pentru protecția și beneficiile urmașilor acestuia. Justiția trebuie reformată, desigur, dar există reformatori capabili și mai presus de orice interes personal/de clan? Reforma justiție trebuie să fie rezultatul unei dezbateri intelectuale pe tema libertăților și obligațiilor însă, într-o România unde acestea sunt distribuite pe criterii de clasă și influență, o asemenea discuție e de neimaginat. Există o zonă de consens intelectual unde să se strângă cu toții, contestatari și decidenți, intelectuali și magistrați, pentru a adopta fie și un set general de principii? Greu de știut. Geografia socială are linii tremurate. În larma generală, pare imposibil de schimbat o vorbă pe înțeles. Și de multe ori, chiar și tăcerea este asurzitoare, este concluzia comentariului.