Primarul general se zbate între rațiune și pasiune. Îi place să facă poze cu Ludovic Orban, șeful de la partid, să apară pe afișele mobilizatoare ale partidului și să-și împartă popularitatea cu liderii locali PNL, cam demagogi și insipizi, dar, în fine, șefi, cărora le cauți prietenia dacă vrei să supraviețuiești poltici și cu care merită să te pozezi. Pe de altă parte, nu poate uita USR-ul, partidul pe care l-a ridicat din țărâna activismului social și l-a ajutat să facă pași și primele promisiuni. La fiecare ședință de consiliu, la fiecare ieșire în public, ba chiar și în pomelnicele de pe pagina sa de socializare, el trebuie să fie mereu atent pe cine supără dintre aleși și pe ce mal politic se odihnește. Ia decizii dimineața cu gândul la amorul dintâi pentru a le renega și contrazice seara, după ce părinții săi adoptivi îl trag de urechi. Alegătorii par să fie undeva pe locul doi, mai puțini importanți, oricum dincolo de linia orizontului, de vreme ce problemele lor (siguranță, infrastructură, poluare, apă caldă/căldură) par să folosească doar ca momeală electorală, se spune într-un comentariu Radio Europa Liberă.
CE AFIRMĂ RADIO EUROPA LIBERĂ:
De pildă, primarul promite că va investi sute de milioane de euro în repararea și ecologizarea marilor centrale termice, deși bucureștenii în proporție de masă s-au săturat să plătească la grămadă pierderile acestora. Mulți ar vrea un program „Prima centrală de apartament” după modelul celui prin care este finanțată cumpărarea primei locuințe. Nimic nu e mai comunist în București decât amenințătorul profil de beton al acestor ctitorii comuniste. Robinetul de apă caldă și căldură a fost folosit mereu (mereu!) ca metodă de coerciție și persuasiune electorală. Sistemul centralizat de distribuire a căldurii și apei calde este o metaforă a organizării sociale în care partidul controla după bunul plac bunăstarea generală. Poate de aceea este și îndrăgit de toate partidele postcomuniste. Singura formă de ecologizare a marilor CET-uri ar fi să le culce la pământ și să facă parcuri și grădini în locul lor. Ne-ar scăpa și de apăsătoarea lor prezență care amintește prea mult de glaciațiunea comunistă. Dar, ca și în cazul altor monopoluri, ar văduvi statul (conglomeratul politic aflat la putere) de pârghii de control și de canale de drenaj bugetar.
Probabil că aceste investiții au rostul lor în programul politic de investiții în oameni: sunt atâtea ministere și atâția clienți de partid și de stat care au de tras foloase electorale făcându-se că muncesc la centralele termice! Torenții aceia de bani trebuie să se ducă în buzunarele cuiva, nu se pot pierde în fumul de deasupra centralelor. Mai ales că, după o perioadă de contre cu guvernul și de austeritate bugetară, celei mai costisitoare primării a țării i se dă pe mână un borcan mare cu dulceață: sute de milioane de euro pentru reformarea RADET, pe lângă multe alte trufandale bugetare. De aici și bătăile cu perne între partenerii la guvernare. Se ceartă, cum altfel? pe putere, influență și bani. Astfel că, la Primărie, Nicușor Dan are de împăcat și capra, și varza: PNL, un partid de supărăcioși care pufnesc, dau cu cornul și mârâie la tot pasul pentru că noul primar amenință să taie vechi privilegii și USR, partidul pe care l-a lăsat orfan, dar a cărui verigă lipsă este. Rațiunea îi spune că, dacă vrea longevitate și vizibilitate, trebuie să stea aproape de partidul de adopție, PNL. Pasiunea pentru USR îl face, însă, nu odată, să bată câmpi necălcați de picior de penelist.
Promite că va desființa companiile municipale, pentru că însuși premierul Câțu promite restructurarea companiilor de stat, numai că începe timid cu Compania de turism a Capitalei care nici măcar nu e cea mai toxică instituție ascunsă în cutele organizatorice ale Primăriei mari. Lentoarea cu care face aceste schimbări și restructurări instituționale și disputa pe marginea planurilor urbanistice zonale (PUZ) scot și mai mult în evidență cât de grele sunt cele 12 munci silnice pentru a curăța grajdurile Bucureștiului. Mai ales că disputele se poartă cumva pe deasupra lui, între organizații de partid, șefi și influenceri politic. PSD, desigur, se opune la toate, dar pentru că are o treime din consiliu, deci insuficient pentru a influența mersul lucrurilor, se ține de declarații bombastice și voturi contra, cică „de onoare.” PNL și USR sunt, așadar, actorii politici care, având o majoritate relativ fragilă, trebuie, cum necum, să meargă în echilibru prin ecosistemul fragil și totodată otrăvitor al celei mai poluate capitale europene, pentru a rupe lanțul trofic al găștilor care se hrănesc cu carne de om, spații verde și vitale și bani de la buget. Din când în când, li se alătură și cei din Mișcarea pentru România, dar numai când le șoptește cârmaciul Băsescu ce și cum trebuie să facă, să nu tulbure prea mult apele costiere pline de rechinii imobiliari pe care-i cunoaște atât de bine. Planurile urbanistice zonale sunt aur curat și fostul primar general știe asta de pe vremea când dădea avizele de construcție care au transformat orașul în trista lui caricatură.
Un plan de urbanism poate restabili priorități și restricții în zona unde este aplicat. Prin el sunt decise normele de înălțime, aliniamentul parcelelor construite, coeficientul de utilizare a terenului, scoaterea din extravilan și introducerea în intravilan a terenurilor, protecția mediului și ocrotirea patrimoniului arhitectural, dacă este prezent pe suprafața planului. Planurile de urbanism au alimentat nonstop flămânda mașinărie politică a orașului pentru că reprezintă o resursă geologică mai importantă ca filoanele de aur din Apuseni. Ele sunt cel mai nou teritoriu de contre, pase și scheme inginerești-economice în Consiliul general unde Nicușor Dan, conștient că bagă bățul prin gard și asmute buldogii comunitari, a propus înghețarea acestor planuri pentru doi ani. Doi ani în care să se analizeze oportunitatea, perspectivele și coerența stilistică a planurilor cu trama urbanistică a zonei. Ce înseamnă doi ani în lunga istorie de degradare a orașului? Pentru scena politică unde a te abține cinci minute să respiri praful de aur bugetar de care ai ajuns dependent e tortură în toată legea, doi ani sunt o condamnare la moarte în chinuri. Ei bine, primarul general voia să blocheze planurile zonale în cea mai mare parte a Bucureștiului, blocând sau restrâng una dintre cele mai importante surse de putere ale primarilor de sector: controlul urbanistic. Primii care s-au împotrivit vehement au fost așa-numiții dezvoltatori și cei care controlează piața imobiliară. Ei spun că ar fi a doua lovitură pe care o primesc în interval de trei luni, după ce guvernul a amânat în decembrie cu un an creșterea plafonului TVA-ului la locuințele noi astfel că mulți dintre clienții care au arvunit un apartament s-au pomenit că le crește datoria la bănci cu zeci de mii de euro. Blocarea planurilor de dezvoltare zonală ar fi bomboana pe colivă pentru că, spun dezvoltatorii, 80% din proiectele rezidențiale ar fi afectate.
Primarul nu vrea însă să saboteze aceste planuri, ci să le analizeze mai bine: „Nu urmează Apocalipsa!” Proiectele în desfășurare ar fi urmat să fie duse mai departe urmând planul vechi de urbanism, pentru obiective de interes public (școli, grădinițe, instituții) s-ar fi emis un plan urbanistic special, iar aprobările deja emise ar fi, în continuare, valabile. „Urbanismul din ultimi ani din București a fost o golănie și cele 5 PUZ de sector sunt doar apogeul acestui tip de urbanism,” a spus el într-o conferință de presă înaintea ședinței unde ar fi trebuit să se ia decizia cu pricina. Dar nu a fost să fie: ideea celor doi ani cu suspendare pentru planurile din sectoarele 2, 3, 4, 5 și 6 a fost susținută doar de USR care are 17 consilieri. Poate și pentru că sectorul 1, unde primar este USR-ista Clotilde Armand, nu era afectat. PNL nu a respins cu totul blocarea acestor planuri, acceptând amânarea adoptării lor trei luni, nu doi ani. Nicușor Dan a fost silit, la nici 24 de ore după ce declara război asfaltatorilor și dezvoltatorilor, să încheie un armistițiu. Șefii PNL au considerat subiectul suficient de important pentru a convoca o ședință pentru a discuta proiectul lui Dan și a ajunge la o soluție de compromis, egal neplăcută tuturor: cea a sistării pe trei luni. Primarul, susținut de PNL, a fost prezent la raport. Șefa de la județeana de partid a primarului, Violeta Alexandru, spune că liberalii sunt cu tot sufletul de partea primarului, doar că nu pentru atât de multă vreme. Argumentul este paradoxal: cu cât se dă un termen mai lung într-un proiect, cu atât este luat cu mai mare lejeritate, iar riscul de a nu se face nimic este mai mare. „În România administrația nu are practica rezolvării lucrurilor de a doua zi de când s-a luat decizia, lasă pe ultimul moment al termenului maxim care i-a fost dat. Adică peste 2 ani, de exemplu,” scrie Violeta Alexandru pe pagina ei de socializare. Ciudată logică pentru un partid al cărui guvern a amânat sine die decizii importante în domeniul salarizării, investițiilor sau restructurării.
