A fost un puci al secolului XX, al cărui autori nu au înţeles mijloacele de comunicare ale secolului XXI, crede profesorul Universităţii din Izmir, Dragoş Mateescu într-un interviu la Radio France Internationale. El vede posibil, în viitor, un conflict civil în Turcia, pe fundalul tensiunilor acumulate în societate:
INTERVIUL DE LA RFI:
Dragoș Mateescu: A regiza un astfel de lucru presupune, în primul rând, un efort logistic enorm.Este imposibil ca ulterior să nu se afle dacă a fost sau nu regizat. Cred că în mare măsură s-a știut de această încercare. A fost lăsată să se dezvolte de către autoritățile de la Ankara pentru că știau că o pot controla și servea extraordinar de bine planurilor de preluare totală a controlului asupra armatei și mai ales asupra justiției.
Reporter: Putea fi sigur că vor ieși în stradă mii de oameni? De la televizor a lăsat senzația că a stat pe muchie de cuțit.
D.M: Aceastea este a doua parte a întregii povești. Își controlează proprii susținători foarte bine. Partidul este construit în așa fel încât să răspundă chemărilor sale oricând. În toată Turcia s-au dat sms-uri semnate de către Erdogan personal, prin care cheamă populația în stradă pentru că o minoritate încearcă să distrugă Turcia. Cheamă populația în stradă ca să apere statul și democrația. Pentru cei care sunt apropiați de AKP și sunt foarte mulți oameni, este ca un ordin. Pentru asta trăiesc.
Rep: Ce câștingă concret Erdogan? Vorbim despre un control de sută la sută? A terminat această fază a operațiunilor în care dobândește frâiele justiției și ale armatei în totalitate?
D.M: Este un proces care a început cu mici măsuri de control de prin 2010 conform unor opinii. Controlul total asupra acestui Consiliu Superior al Judecătorilor și Procurorilor a fost instituit prin aducerea acestui organism în subordinea Ministerului Justiției. Asupra celorlalte înalte curți – Înalta Curte de Casație și Curtea Supremă de Apel – executivul nu exercita un control total. Ce fac, în schimb, este să înlocuiască oamenii care au poziții importante acolo. Vorbim despre sute de judecători. Peste 2500 de judecători au fost disponibilizați, în locul lor fiind aleși, pe sprânceană, cei care sunt favorabili regimului.
Rep. Cine ar fi stat, totuși, în spatele loviturii de stat? Este plauzibilă suspiciunea că Gulen ar fi orchestrat din umbră puciul? Gulen nu părea să fie atât de bine ancorat în zona militară a Turciei.
D.M: Eu am cunoscut personal, acum mulți ani, ofițeri care îl simpatizau pe acest cleric carismatic. Dar de la simpatie până la a executa ordinele unui cleric este distanță mare. În afară de asta, acești guleniști nu sunt niște sfinți. Sunt conservatori care urmează învățăturile acestui cleric, iar activitățile lor principale sunt în domeniul educației. Inclusiv în România există o universitate care este înființată de către o fundație ce aparține unor simpatizanți ai lui Fetullah Gulen. Privind responsabilitatea personală a lui Fethullah Gulen este totuși o distanță mare. Nu cred că se va ști niciodată cine a fost în spate. A fost o nebunie a unor oameni care credeau că se mai pot schimba lucrurile în Turcia, în logica secolului al XX-lea. Unele comentarii descriu puciul drept un puci al secolului al XX-lea, autorii neînțelegând mijloacele tehnice de comunicare ale secolului al XXI-lea. Nu cred că va putea vreodată cineva să atribuie o responsabilitate personală altcuiva decât ofițerilor care pot fi identificați drept cei care au dat ordine.
Rep: A fost o încercare de răsturnare a regimului care vine pe un fundal destul de încărcat în Turcia, cu un regim tot mai dur al președintelui Erdogan în ultimii ani. În ce măsură este posibil un conflict civil pe viitor?
D.M: Este foarte posibil. Mocnește de foarte mult timp. Generații întregi de oameni de factură conservatoare așteptau și au trăit o viață întreagă pentru a termina cu sistemul politic kemalist, cu puterea armatei. Ați văzut explozia de ură a populației civile, a suporterilor lui Erdogan față de acei soldați care au fost umiliți. Nu trebuie să se uite că de partea cealaltă sunt mai mult de 50% din oameni care nu au votat niciodată pentru sau l-au votat o dată pe Erdogan și ulterior nu l-au mai votat. Divizarea este uriașă. Se simte la tot pasul. Imaginile care au fost date din timpul puciului, cu umilința soldaților au avut un impact emoțional enorm în rândul societății. Cred că a fost doar primul episod dintr-o serie de conflicte care nu se vor opri aici. După părerea mea, este din ce în ce mai clar pentru populația kurdă, de exemplu, că nu mai au ce să mai spere de la Ankara, indiferent de culoare pe care Ankara o va avea.
Rep: Dar episoadele viitoare nu depind, în mare măsură și de ce va face Erdogan? Toată lumea este de acord că el va trebui să schimbe ceva. Fie relaxează un pic politicile, fie întărește și mai mult controlul. La ce vă așteptați de la Erdogan și cum se pot schimba lucrurile?
D.M: Cei 6000 de oameni arestați datorită acestui puci arată faptul că nu va renunța la forma autoritară de guvernare. Din contră, o va intensifica, având în vedere că își extinde dominația asupra sistemului de justiție și asupra militarilor. Nu cred că Erdogan va slăbi comportamentul său autoritar. Din contră, va fi din ce în ce mai autoritar, încercând să devină acel președinte care visează să fie, un președinte cu puteri nelimitate. Ce va face cu puterea după aceea nu știm. Nu înțelegem ce vrea de fapt acest om.
Rep: Până în momentul acestei tentative de lovitură de stat, puteam vorbi de stat de drept în Turcia?
D.M: Din 2014 nu se mai poate vorbi despre stat de drept.
Rep: Atunci mi se pare un pic defazată reacția Uniunii Europene. Cum vi se pare?
D.M: Categoric, dar există o explicație. La ora actuală Turcia este extrem de importantă în procesarea refugiaților din Siria. Din cauza conflictului din Siria, Turcia a devenit și mai importantă decât era din punct de vedere strategic și geografic. Aceste declarații aparent defazate din parte occidentului au în spatele lor atitudini mult mai clar exprimate, dar în documente oficiale scrise. Din Europa, singurul astfel de document care contează cu adevărat este raportul anual al Comisiei Europene despre Turcia, un stat înscris în procesul de lărgire al Uniunii Europene. Dacă citiți acele rapoarte, ele sunt teribil de dure cu actuala guvernare., punct cu punct. Liderii se feresc să facă declarații dure în media, în vederea încheierii unui pact care ulterior ar putea să nu fie controlat. Nimeni nu știe cât de mult controlează acest om electoratul turc. Nimeni nu știe cât controlează atunci când va începe un conflict în această țară. De aceea ar fi iresponsabil pentru liderii europeni să îl blameze pe acest om, pentru lucruri pe care nu le pot controla ulterior.
