Limba română este una complexă, cu numeroase stiluri, care se înnoieşte mereu, rămânând permanent atentă la păstrarea cuvintelor regionale, a cuvintelor vechi şi devenind astfel principalul patrimoniu al memoriei şi culturii noastre, a declarat sâmbătă prorectorul Universităţii de Vest Timişoara (UVT), Otilia Hedeşan, antropolog şi cercetător al graiurilor limbii române, transmite Agerpres.
Aceasta urează „La mulţi ani!” unei limbi române „nuanţate, variate, pregătite pentru cele mai diferite situaţii de comunicare”, iar celor care o administrează şi coordonează felul de a se vorbi la noi – „puterea de a înţelege că vremea unităţilor şi a simplicităţilor nu trebuie să afecteze caracterul variat (…) al limbii române”.
„Este un lucru firesc să înveţi să vorbeşti limba naţională şi în speţă limba română. De fapt, noi o învăţăm aproape de-a lungul întregii noastre vieţi, pentru că limba română este una complexă, cu foarte numeroase stiluri, care se înnoieşte mereu, rămânând permanent atentă la păstrarea cuvintelor regionale, a cuvintelor vechi şi devenind astfel principalul patrimoniu al memoriei şi al culturii noastre”, a declarat, pentru AGERPRES, Otilia Hedeşan.
Potrivit acesteia, esteticienii au încercat de-a lungul timpului, mai ales în perioada interbelică, să identifice grupuri de sunete, anumite vocale, repetarea acestora şi să facă din acestea elementele care dau caracterul estetic al limbii române.
„Cred că limba română este frumoasă pentru că ea ne aminteşte de familia noastră, de locul nostru în lume.
Aş sugera că există o mulţime de cuvinte despre care s-a scris mult şi care au fost considerate de-a lungul timpului ca elemente reprezentative pentru limba română. Dor, doină, cântec – sunt toate cuvinte din domeniul estetic. Îmi plac cuvintele care au în interiorul lor diftongul ‘oa’, exemplu roată, soare, ardoare; mi se pare că sună aparte şi pentru care ai nevoie de un anumit exerciţiu aparte al limbii române pentru a le rosti foarte corect. Nu am un cuvânt preferat în limba română, dar am idei preferate şi, automat, cuvintele care le formează îmi sunt cuvinte preferate”, a explicat Hedeşan.
Aceasta a remarcat că, în momentul de faţă, ”pare că vorbim cu toţii limba naţională ca şi când am vorbi ‘engleza în aeroport’, adică folosim cuvinte puţine, structuri gramaticale extrem de simple şi, paradoxal, se greşeşte în toate cazurile”.
„Nu mai avem timp de nuanţe, nu am mai auzit în discursurile publice structuri de genul condiţional optativ perfect, conjunctiv perfect, am sentimentul că foarte mulţi oameni vorbesc limba naţională ca pe o limbă străină. Cred că aceasta este o tendinţă generală a mai multor limbi, o simplificare a comunicării, un fel de a spune cât mai repede şi economic ceea ce doreşti să spui fără să fii atent la nuanţele pe care doar un ascultător avizat, competent şi bun cunoscător al limbii le poate identifica”, a punctat prorectorul UVT.
În România, funcţionează un Institut al Limbii Române, dar, potrivit Otiliei Hedeşan, misiunea acestuia este doar aceea de a selecta şi a trimite lectorii de limba română în universităţile din lume.
De asemenea, există institute care se ocupă de învăţarea limbii române de către străini, sunt discuţii permanente despre cum se poate învăţa limba română în şcoală, dar „niciuna dintre aceste structuri administrative nu poate să ia în mâna sa această direcţie de recalibrare şi păstrare a tuturor nuanţelor limbii române”.
„În calitatea mea de antropolog, cercetător al graiurilor limbii române, al formelor idiomurilor de limbă română care se vorbesc în afara graniţelor României (Serbia, Timoc, Ungaria), vreau să spun că aceste forme vechi, împietrite în momente istorice importante pentru evoluţia limbii, reprezintă în momentul de faţă una dintre componentele patrimoniale cele mai importante ale limbii române. Ele merită gândul nostru, cu ocazia Zilei Limbii Române, pentru că nu sunt variante greşite sau incorecte, ci sunt doar variante foarte vechi pregătite pentru funcţionarea în alte categorii de societăţi”, a conchis prof. univ. dr. Otilia Hedeşan.
