Guvernatorul Băncii Naționale a României a discutat pentru prima dată după un an de la începutul pandemiei despre impactul iniţial în economie: „Am evitat o depreciere excesivă a leului şi am urmărit ţinerea echilibrelor economice şi financiare sub control”, transmite Radio France Internationale.
Într-un eveniment online organizat de Banca Naţională a Moldovei, guvernatorul BNR a avut o declaraţie care a fost pusă pe site-ul BNR. Isărescu a spus că în România impactul economic iniţial al pandemiei a fost unul puternic accentuând dezechilibrele existente, ceea ce a fost nevoie de intervenţia rapidă a BNR în piaţă prin scăderea dobânzii de politică monetară, furnizarea de lichidare a băncilor şi cumpărarea de titluri de stat în lei pentru piaţa secundară.
In intervenția sa online la Chișinău, Isărescu trimite săgeți către Guvern privind independența Băncii Naționale.
Mugur Isărescu a menţionat că BNR a colaborat mai strâns cu Guvernul în special cu Ministerul de Finanţe pentru a evita un eventual conflict între măsurile monetare, macroprudenţiale şi cele fiscale.
„Ȋn România, impactul economic iniţial al pandemiei a fost unul puternic, accentuând dezechilibrele existente, presiunile privind deprecierea monedei naţionale şi creşterea necesarului de lichiditate. Drept consecinţă, obiectivul imediat al băncii noastre centrale a fost să păstreze stabilitatea şi lichiditatea sistemului bancar, pentru buna funcţionare a finanţelor publice şi a economiei reale; concomitent, dozajul de măsuri a urmărit evitarea unei deprecieri excesive şi nenecesare a leului. Pe un orizont mai larg, am urmărit păstrarea încrederii că echilibrele economice şi financiare sunt ţinute sub control.
În acest sens şi în deplină concordanţă cu mandatul şi independenţa sa statutară, BNR a adoptat cu celeritate un pachet de măsuri proporţionale şi eficiente pentru susţinerea economiei româneşti. Dat fiind caracterul excepţional al pandemiei, BNR a colaborat mai strâns cu Guvernul României, în special cu Ministerul de Finanţe, pentru a evita un eventual conflict între măsurile monetare, macroprudenţiale şi cele fiscale.
Contextual, Consiliul de administraţie al BNR a decis reducerea succesivă a ratei dobânzii de politică monetară, îngustarea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară, furnizarea de lichiditate instituţiilor de credit prin intermediul operaţiunilor repo (operaţiuni revesibile cu titluri de stat) în vederea asigurării funcţionării fluente a pieţei monetare şi a altor segmente ale pieţei financiare, reducerea ratei rezervei minime obligatorii pentru pasivele în valută ale instituţiilor de credit, precum şi cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piaţa secundară în vederea consolidării lichidităţii structurale din sistemul bancar care să contribuie la finanţarea în bune condiţii a economiei reale şi a sectorului public.
Referitor la cumpărarea de titluri de stat în monedă naţională de pe piaţa secundară, măsură larg adoptată de către băncile centrale în actualul context, aş dori să subliniez că BNR a hotărât să demareze achiziţiile de pe piaţa secundară numai după ce a avut loc o modificare a poziţiei acesteia pe piaţă, mai precis după ce din poziţia de debitor net BNR a devenit creditor net în relaţia cu băncile comerciale. Din această perspectivă, în deplină concordanţă cu statutul BNR, măsura a fost întreprinsă în scopul asigurării lichidităţii sistemului financiar la nivelul adecvat şi nu cred că reprezintă o măsură propriu-zisă de relaxare cantitativă.
Nu în ultimul rând, BNR a adoptat măsuri la nivel operaţional pentru asigurarea continuităţii şi a unei bune funcţionări a sistemelor de plăţi şi de decontare în monedă naţională, precum şi asigurarea fluxurilor de numerar necesare băncilor pentru derularea tuturor operaţiunilor”.
Tot Isărescu a mai vorbit şi despre necesitatea unei independeţe a Băncii Centrale, dar nu ca o izolare într-un turn de fildeş, ci ca o conlucrare activă, compativă, în baza legii cu autoritatea fiscală, cu Guvernul. Prin afectarea independenţei Băncii Centrale în favoarea unor decizii politice care urmăresc câştiguri electorale pe termen scurt, costurile reale vor fi suportate la nivel economic şi social, pe termen lung, de întreaga societate.
„Obiectivul fundamental al unei bănci centrale europene este acela de a urmări stabilitatea preţurilor în economia naţională. După criza din 2008 s-a întărit ideea că asigurarea stabilităţii financiare nu este incompatibilă, ci este chiar benefică pentru realizarea obiectivului fundamental. Realizarea acestui obiectiv depinde esenţialmente de independenţa băncii centrale – politică, juridică, funcţională. Aceasta este o temă vastă. Daţi-mi voie însă să dezvolt numai câteva idei despre independenţa politicii monetare; ea implică decizii în special privind rata dobânzii de referinţă, politica de curs de schimb, administrarea rezervelor internaţionale, stabilirea cerinţelor prudenţiale privind rezervele minime obligatorii pentru sistemul bancar. De asemenea, este de menţionat şi rolul băncii centrale de agent pentru împrumuturi prin emisiunile de titluri de stat şi obligaţiuni efectuate de autorităţile fiscale pe piaţa primară. Totodată, bancă centrală gestionează lichiditatea în economie oferind împrumuturi contra unor garanţii eligibile, în special formate din titluri de stat şi poate recurge la măsuri intervenţionale excepţionale în scopul asigurării nivelului adecvat al lichidităţii, spre exemplu prin programe de relaxare cantitativă, cumpărând active financiare – titluri de stat tranzacţionate pe piaţa secundară şi deţinând astfel de instrumente în portofoliul propriu.
Simpla enumerare a acestor domenii de acţiune a politicii monetare sugerează că este vorba de decizii privind mecanisme şi instrumente de strictă tehnicitate, sofisticate, bazate pe informaţii complexe, corect operabile numai în condiţii de înalt profesionalism. Independenţa băncii centrale în baza unui mandat clar este de aceea esenţială. Un domeniu în care acest lucru este şi mai evident, pentru că se desfăşoară în competiţia de pe piaţa mondială, este administrarea rezervelor valutare. În principiu acestea asigură, în special în cazul economiilor emergente, resursele pentru depăşirea dezechilibrelor externe şi asigurarea unei relative stabilităţii cursului de schimb al monedei naţionale în jurul fundamentelor economice. Realocarea rezervelor pentru utilizare discreţionară şi monetizarea acestora erodează puternic aceste echilibre esenţiale, afectează semnificativ funcţionalitatea pieţelor şi credibilitatea băncii centrale şi a oricărui guvern, fiind în final, în detrimentul societăţii. Păstrarea şi administrarea unui nivel adecvat al rezervelor internaţionale, desfăşurate cu competenta şi profesionalism de banca centrală, fereşte tara de crize cumplite; privarea de acest drept lasă tara în bătaia vânturilor.
Din aceste considerente, în contextul unor ample dezbateri la nivel internaţional privind importanţa independenţei băncilor centrale – dezbateri pe care le cunosc şi nu le contest – pledez pentru independenţa băncilor centrale, dar şi pentru un echilibru instituţional între băncile centrale şi autorităţile fiscale, ca părţi ale puterii executive. Stabilitatea macroeconomică – premiză crucială a dezvoltării economico-sociale sustenabile – este asigurată atunci când există un echilibru între politica monetară şi cea fiscală. Schimbarea raporturilor instituţionale deja consacrate, în momente de criză, poate constitui un risc real pentru viitor. Succesul implementării măsurilor post-pandemie, atunci cand prioritatea va fi revenirea cât mai rapidă la normalitatea economică şi socială, depinde de gradul în care va fi păstrată stabilitatea macroeconomică.
Independenţa băncii centrale o înţeleg nu ca o izolare a sa într-un turn de fildeş, ci ca o conlucrare activă, combativă, în baza legii, cu autoritatea fiscală, cu guvernul. Nu cred, din experienţă, că există alternativă mai bună la un mix echilibrat, coerent, de politici fiscale şi monetare. Iar independenţa băncii centrale presupune răspundere (accountability) în faţa legii, a mandatului, a societăţii. Sau, ca să folosesc cuvintele lui Costache Negruzzi, banca centrală trebuie „să dea samă” pentru ceea ce face.
Prin afectarea independenţei băncii centrale, în favoarea unor decizii politice care urmăresc câştiguri electorale pe termen scurt, costurile reale vor fi suportate la nivel economic şi social, pe termen lung, de întreaga ţară.
Un studiu recent publicat de Banca Centrală Europeană, cu tema ”The Case for Central Bank Independence” prezintă faptul că, deşi independenţa de jure a rămas în mare parte intactă, independenţa de facto s-a deteriorat în aproape jumătate din eşantionul de bănci centrale observat. Acest lucru este adevărat şi pentru mine îngrijorător. Nu îl comentez. Privind la istoria de peste trei secole a băncilor centrale, sper că acest lucru se înscrie în ciclul lung de suişuri şi coborâşuri înregistrate de independenţa băncilor centrale”, a concluzionat Mugur Isărescu.
