Cehia comemorează înnăbușirea în sânge a Primăverii de la Praga în vara anului 1968. Pe 20 august a avut loc invazia în Cehoslovacia a statelor Pactului de la Varșovia, dirijată de Moscova, relatează Deutsche Welle.
O jumătate de milion de soldați, în frunte cu tancurile sovietice: în noaptea de 20 spre 21 august 1968, la ordinele Partidului Comunist de la Moscova, trupe ale Pactului de la Varșovia au pus capăt Primăverii Pragheze. Așa a luat sfârșit visul edificării unui socialism cu față umană în estul Europei, în care libertățile oamenilor să nu mai fie îngrădite, înainte de toate libertatea de expresie. Deja de la începutul anului 1968, jurnaliștii au ignorat cenzura impusă până atunci de regimul comunist cehoslovac. Aceasta pentru că noul șef al comuniștilor de la Praga, Alexander Dubcek, a permis-o. Fiind adeptul unui sistem socialist liber și democrat, Dubcek a sperat că Moscova va accepta noul drum pe care pornise țara sa. Mai ales pentru că nu intenționa să părăsească Blocul Comunist dominat de URSS. Dar teama ca acest plus de libertate acordat Cehoslovaciei să influențeze statele vecine, slăbind regimurile comuniste de acolo, a fost mult prea mare.
Martori oculari cu aparate foto
Roland Berauer răsfoind publicația cercetașilor cu fotografiile sale
Roland Berauer și-a petrecut noaptea la Praga într-un cort al cercetașilor. „Am văzut cum treceau tancurile pe lângă noi înspre centrul orașului”, își amintește bărbatul, acum în vârstă de 82 de ani. Pe atunci lucra pentru ziarul cercetașilor, iar faptul că această publicație putea apărea fără probleme se datora Primăverii Pragheze. În acel cort se instalase redacția ziarului. Aveau mașini de scris, aparate de tipărit și fotografiat. Roland Berauer era fotograful echipei. El i-a informat pe ceilalți cu privire la invazia sovietică și a propus ca întreaga aparatură să fie ascunsă. Apoi și-a luat camera foto și a plecat în oraș, unde a făcut toată ziua poze cu soldații și tancurile Pactului de la Varșovia. În fața radiodifuziunii se trăgeau deja focuri de armă, așa că s-a adăpostit într-un magazin. A văzut cum demonstranții erau împușcați de către militarii sovietici. „A fost îngrozitor„, își amintește Berauer. Puțin mai târziu, Dubcek a fost înlăturat de la putere.
Noi descoperiri în arhivele poliției secrete
Ondrej Matejka, directorul adjunct al Institutului de studierea totalitarismului de la Praga
Evenimentele de atunci sunt încă vii în mințile oamenilor, explică Ondrej Matejka. Directorul adjunct al Institutului de studierea totalitarismului de la Praga este partenerul direct al Oficiului federal de studierea arhivelor STASI din Germania. „Anul 1968 este perceput în continuare ca un șoc emoțional declanșat de invazia sovietică. Ziua de 21 august și câteva zile care au urmat, în care oamenii s-au opus, alcătuind cu adevărat o societate unită, au fost momente extraordinare”, spune istoricul ceh. Prelucrarea evenimentelor din 1968 nu a pierdut deloc din actualitate. Cu atât mai mult cu cât că în arhivele secrete ale fostei Cehoslovacii, dar și din statele odinioară înfrățite vecine, se tot descoperă noi documente.
Mai ales STASI a urmărit cu foarte mare atenție eforturile de reformă din Cehoslovacia anului 1968, documentând acribic evenimentele, culegând fotografii și rapoarte întocmite de informatorii săi.
Oliver Strübing studiază fotografiile STASI privind Primăvara de la Praga
„Avem pentru prima dată o dovadă concretă a faptului că un stat și-a arogat dreptul de a supraveghea cetățenii altui stat”, subliniază arhivarul berlinez Oliver Strübing, care a examinat peste o mie de fotografii care documentează evenimentele acelui an. Mai mult decât atât, după înăbușirea mișcării de democratizare, agenții STASI din RDG și-au oferit serviciile la Praga în calitate de „experți”. Realitatea e că toate serviciile secrete din Blocul Comunist răsăritean s-au folosit de informatori pentru a asigura supremația partidelor comuniste.
Și premierul ceh e bănuit a fi colaborat cu poliția politică
Istoricii care studiază perioada totalitară comunistă în ambele capitale ale fostei Cehoslovacii – Praga și Bratislava – sunt convinși că umbrele trecutului se întind până în ziua de azi. Anul trecut, experții au dat publicității documente din care reiese că și actualul premier ceh, Andrej Babis, a fost, începând din 1982, informator al securității cehoslovace. Babis a respins afirmațiile înaintând plângere la adresa istoricilor, plângere respinsă însă în instanță.
Prelucrarea incompletă a trecutului comunist
„Babis nu contenește să vorbească de minciuni„, spune Petr Pithart, fost șef de guvern ceh în perioada de tranziție după căderea Cortinei de Fier, un apropiat al lui Vaclav Havel. Babis a lucrat pe timpul Cehoslovaciei socialiste în Comerțul Exterior, pentru ca după căderea comunismului, folosindu-se de relațiile de care dispunea să devină om de afaceri de mare succes. Partidul multimilionarului Babis a devenit, la capătul unei campanii electorale populiste, principala forță politică a țării. Petr Pithart nu crede, însă, că premierul va rămâne neafectat de acuzațiile ce i se aduc. Istoricul Ondrej Matejka apreciază evoluțiile cu un spirit autocritic: „Dacă avem un șef de guvern, fost informator, se datorează mai degrabă faptului că procesul de analizare a trecutului comunist din ultimii 30 de ani a fost defectuos.”
La 20 august 2018, se împlinesc 50 de ani de la invazia forţelor armate ale unor state ale Pactului de la Varşovia în Cehoslovacia, evenimente cunoscute drept Primăvara de la Praga. A fost una dintre cele mai tensionate perioade din interiorul blocului socialist în timpul războiului rece.
La începutul anilor ’60 ai secolului trecut, Republica Socialistă Cehoslovacă a trecut printr-o perioadă de criză economică, care a dus la înlocuirea lui Antonín Novotný de la conducerea Partidului Comunist din Cehoslovacia. Rămas fără susţinere în cadrul CC al PCC, Novotny a demisionat la 4 ianuarie 1968 din funcţia de secretar al partidului şi de preşedinte al republicii. Locul său a fost luat la 5 ianuarie 1968 de Alexander Dubcek, care avea sprijinul comuniştilor reformişti, conform portalului https://history.state.gov.
În aprilie 1968, Alexander Dubcek a lansat un program de liberalizări şi reforme care includeau, printre altele, o libertate sporită a presei şi posibilitatea unei guvernări multipartinice. Deşi programul prevedea că reformele trebuiau să aibă loc sub conducerea Partidului Comunist Cehoslovac, presiunile populare au condus la implementarea imediată a unora dintre reforme. Au apărut astfel o serie de acţiuni considerate radicale pentru acea perioadă: în presă au apărut declaraţii antisovietice; Social Democraţii au început formarea unui partid separat; au fost create noi cluburi politice independente, potrivit https://history.state.gov. Membrii conservatori ai Partidului Comunist Cehoslovac au cerut măsuri represive imediate, însă liderul Alexander Dubcek a preferat o conducere moderată a partidului.
Numirea lui Alexander Dubcek în fruntea Partidului Comunist Cehoslovac şi pachetul de reforme anunţat de acesta au trezit îngrijorare unor lideri ai statelor membre ale Pactului de la Varşovia. Ca urmare, în întâlnirea de la Drezda, din 23 martie 1968, a liderilor celor cinci ai Pactului (Bulgaria, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria şi Uniunea Sovietică), la care a luat parte şi o delegaţie cehoslovacă, a fost luată în discuţie chestiunea reformelor cehoslovace şi relatările apărute în mass-media cehoslovacă la adresa Pactului de la Varşovia şi la adresa Uniunii Sovietice. Expunerea chestiunii cehoslovace în cadrul acestei întâlniri a stârnit reacţii diferite din partea celor prezenţi la discuţii. Liderul comuniştilor polonezi Wladyslaw Gomulka cerea expres adoptarea unor măsuri imediate, potrivit volumului ”Primăvara de la Praga 1968” (Jaromir Navratil, Central European Press, Budapest, 1998).
La 10 aprilie 1968, Comitetul Central al Partidului Comunist Cehoslovac a adoptat Programul de Acţiune constând într-un pachet de reforme politice şi economice care au reprezentat eforturile conducerii centrale de la Praga de a păstra ordinea socialistă însă prin introducerea unor elemente importante de democraţie liberală.
În perioada 4-5 mai 1968 au avut loc, la Moscova, discuţiile bilaterale sovieto-cehoslovace la cererea lui Leonid Brejnev privind situaţia din Cehoslovacia, prilej cu care liderul sovietic aduce în discuţie zvonurile privind apariţia la Praga a ”unui nou model de socialism care nu a mai existat până acum.”
Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice trimite, la 27 mai 1968, Memorandumul nr. 14194 către partidele comuniste prietene susţinut şi de alte materiale documentare care trec în revistă situaţia din Cehoslovacia. Memorandumul face referire la intenţiile Uniunii Sovietice de a organiza o acţiune colectivă a statelor socialiste care să intervină în Cehoslovacia.
La Varşovia, în 14-15 iulie 1968, fără participarea liderilor cehoslovaci, s-a desfăşurat reuniunea liderilor partidelor comuniste din Bulgaria, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria şi Uniunea Sovietică, punctul central al discuţiilor fiind situaţia din Cehoslovacia. Leonid Brejnev a trecut în revistă cronologic momentele desfăşurate în Cehoslovacia pe care le considera ca fiind o deteriorare a situaţiei şi a spus ”că trebuie făcut tot ceea ce este necesar pentru a ajuta un partid prieten să înfrângă planurile contrarevoluţiei.” În cadrul reuniunii se hotărăşte redactarea unei declaraţii comune care să fie trimisă prin curier diplomatic la Praga şi înmânată de ambasadorul sovietic direct lui Dubcek. În formularea de la începutul documentului în care părţile implicate în discuţii sunt enumerate, Leonid Brejnev cere să nu se facă referire la Pactul de la Varşovia pentru că România nu a fost reprezentată la discuţii.
Ultima întâlnire bilaterală sovieto-cehoslovacă pentru dezamorsarea situaţiei s-a desfăşurat la 29 iulie 1968, la Cierna nad Tisou. Discuţiile au reprezentat în fapt o nouă evaluare a situaţiei din Cehoslovacia de către liderii sovietici. Leonid Brejnev şi Andrey Kosygin au transmis, cu acest prilej, mesajul de a nu ceda graniţa spaţiului socialist statelor occidentale, aceasta fiind de fapt cea mai mare temere a sovieticilor. În schimb, liderii cehoslovaci transmit loialitatea faţă de Pactul de la Varşovia şi promit să oprească apariţiile în presă ale criticilor aduse sistemului socialist, drept pentru care sovieticii sunt de acord să îşi retragă trupele în afara teritoriului cehoslovac, care erau staţionate de la exerciţiile militare desfăşurate la sfârşitul lunii iunie a aceluiaşi an.
La 3 august 1968, la Bratislava, s-a desfăşurat conferinţa reprezentanţilor partidelor comuniste din Bulgaria, Cehoslovacia, Republica Democrată Germană, Polonia, Ungaria şi Uniunea Sovietică. Declaraţia de la Bratislava a fost publicată la 4 august 1968, în ziarul Pravda, şi declara război total ”forţelor anti-socialiste”. Trupele sovietice au rămas concentrate la graniţele statului cehoslovac. Sovieticii au cerut conducerii Partidului Comunist Cehoslovac să ia măsuri urgente şi drastice în privinţa jurnaliştilor cehoslovaci şi a ”elementelor anti-socialiste”.
Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice a transmis, la 13 august 1968, un mesaj prin ambasadorul sovietic Stepan Cervonenko, care i l-a transmis lui Alexander Dubcek. Telegrama conţinea cererea expresă de a pune capăt imediat reformelor iniţiate, de a trece sub controlul Comitetului Central al PCC şi al guvernului presa scrisă, radioul şi televiziunea.
La 16 august 1968, Leonid Brejnev îi trimite o scrisoare lui Alexander Dubcek în care îşi exprimă supărarea pentru nepunerea în practică a măsurilor pe care i le-a comunicat atât telefonic cât şi prin telegrame, făcând referire la angajamentul asumat de liderul de la Praga la întâlnirea bilaterală de la Čierna nad Tisou.
În perioada 15-17 august 1968, la Moscova, se desfăşoară şedinţa Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, în cadrul căruia este aprobat Protocolul nr. 95 care anunţa intervenţia militară împotriva Cehoslovaciei.
La data de 19 august 1968, Biroul Politic al Comitetului Central al PCUS transmitea în teritoriu decizia de intervenţie militară în Cehoslovacia, în noaptea de 20 spre 21 august 1968, a unor contingente ale forţelor armate ale Bulgariei, Republicii Democrate Germane, Ungariei, Poloniei şi Uniunii Sovietice, provocând una dintre cele mai tensionate crize din interiorul blocului socialist în timpul războiului rece. În urma intervenţiei armate, 108 cehoslovaci au murit şi circa 500 au fost răniţi, indică portalul https://www.rferl.org.
Statele Alianţei Nord-Atlantice s-au reunit în cadrul unei reuniuni de urgenţă şi au evaluat situaţia hotărând să nu intervină în această criză. Preşedintele american Lyndon B. Johnson a anulat summitul pe care trebuia să îl susţină alături de preşedintele sovietic Leonid Brejnev. Alexander Dubcek şi alţi lideri cehoslovaci au fost reţinuţi şi trimişi la Moscova pentru a fi chestionaţi pe marginea reformelor. Chiar dacă avea să se întoarcă la Praga, Dubcek a mai rămas în fruntea Partidului Comunist Cehoslovac până în aprilie 1969 când a fost înlocuit de Gustav Husak. Câteva zeci de mii de cehoslovaci au emigrat în vestul Europei ca urmare a intervenţiei armate.
