de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
ÎCCJ a admis, azi, recursul în casaţie formulat de Cristian Popescu Piedone împotriva deciziei de condamnare în dosarul Colectiv, casînd decizia și achitîndu-l pe fostul edil de toate acuzațiile. Piedone a fost eliberat, o decizie care merită salutată, după un proces în care el a fost o victimă eminamente politică, sacrificată ritualic pe altarul incidentului de la Colectiv, unul nici pînă azi limpezit deplin. Doar că ce a urmat eliberării primarului, anunțul prefecturii privind reînscăunarea sa în funcție, riscă să creeze un precedent extrem de periculos, inclusiv prin încălcarea grosolană a legilor statului.
Prefectul Capitalei, Diana Artene, a anunțat azi, după decizia instanței, că va emite ordinul de repunere a sa în funcția de primar al Sectorului 5.
„Referitor la decizia luată astăzi de ÎCCJ, în ce îl privește pe dl Cristian Popescu Piedone, prin care a fost desființată condamnarea de la Curtea de Apel București, aceasta înseamnă, mai exact, că domnul Piedone are dreptul să își reia mandatul, fără nicio restricție legală. Condamnarea, respectiv temeiul încetării mandatului de primar al domniei sale, de la acel moment, a fost desființată, iar toate efectele condamnării sunt desființate retroactiv”, afirmă Artene.
Că Piedone merita eliberat după o condamnare abuzivă e limpede și de necontestat.
Cît privește reînscăunarea, lucrurile sunt mai complicate.
Pentru simplul motiv că, din motive neelucidate, guvernele României au încălcat grosolan legislația care spune că după vacantarea unui post de primar, din varii motive, de la deces la condamnare, în termen de 90 de zile se organizează alegeri pentru succesorul său.
După condamnarea definitivă survenită în mai anul trecut, prefectura Capitalei a semnat pe 9 iunie ordinul oficial de vacantare a postului de primar.
Potrivit legii administrației publice locale și statului aleșilor locali, alegerile pentru primăria sectorului 5 ar fi trebuit să aibă loc cel mai tîrziu în toamna lui 2022, dar guvernul PNL-PSD a refuzat să aplice legea.
În martie anul acestea, Curtea de Apel București a dat un verdict prin care obliga guvernul să organizeze alegeri pentru primăria sectorului 5, după un an și ceva de la vacantarea funcției de primar.
Nu s-a întîmplat nimic, din nou.
Ideea că decizia de azi a ÎCCJ obligă la reînscăunarea lui Piedone înseamnă că justiția a decis azi să anuleze prevederile legilor în vigoare privind organizarea de alegeri, ca și decizia CAB de obligarea a guvernului să respecte legile țării. Adică o aberație.
După logica prefecturii București, dacă alegerile ar fi avut, totuși loc, și alt primar ar fi fost ales în mod legal, el ar fi trebuit acum să demisioneze ca să-i lase locul lui Piedone, nu-i așa?
Practic, readucerea lui Piedone la primărie ar da verde ipotezei fierbinți că s-ar putea să fi asistat la o conspirație guvernamentală monstruoasă, prin care locul edilului a fost pus la păstrare ilegal pentru a fi reocupat la momentul oportun. De parcă cineva, acolo sus, ar fi ȘTIUT verdictul de azi.
Ceea ce e total exclus!
Ori poate nu?
Procesul Colectiv a avut din capul locului o derulare stranie.
S-au ales drept vinovați pentru o tragedie de proporții niște oameni ai primăriei care ar fi trebuit, zice-se, să se asigure că clubul ars are toate autorizațiile cerute de lege.
Doar că jumătate dintre clădirile României nu au asemenea autorizații, începînd cu Palatul Parlamentului, care acum cîțiva ani încă nu avea cadastru și intabulare, fiind, juridic, teritoriul nimănui.
Avem sute de școli și grădinițe fără diverse avize, dar care continuă să funcționeze, de ani de zile.
În oricare dintre ele s-ar înregistra un incident nedorit, s-ar chema că administratorii sunt pușcăriabili.
Tragedia de la Colectiv, cu cei 65 de morți în incendiu, a generat un proces în justiție cu un foarte puternic factor emoțional drept decor, adică cea mai proastă rețetă posibilă.
În fapt, Colectiv a rezolvat două probleme majore ale regimului Iohannis: înlăturarea unui guvern PSD pe care dreapta nu-l putea schimba prin alegeri și, totodată, stigmatizarea social-democraților pentru ani buni, drept ”ciuma roșie”pentru a cărei înlăturare ”a trebuit să moară oameni”.
O manevră de marketing politic de mare anvergură și cu bătaie lungă, din stirpea celor care se fac doar o dată la cîțiva ani buni, vezi și ”Țepele din Piața Victoriei” etc.
Regimul Iohannis-PNL-USR plus societatea civilă din dotare a lovit puternic în PSD prin martelarea lui Piedone, primarul ales pe filiera PC-PSD, în 2012.
După ce a fost amorsat scandalul și a fost urcat la cote emoționale amețitoare a trebuit să vină mișcarea inversă: dezumflarea lui. Nu de alta, dar la butoanele puterii se aflau de acum oamenii ”potriviți”.
Primele sentințe în proces, în 2019, au fost cumplite: 8 ani și 6 luni Piedone, 8, respectiv 7 ani pentru două angajate ale primăriei sectorului 4 și tot așa.
Condamnări satisfăcătoare, să zicem, pentru rudele victimelor și pentru toți cei zguduiți de tragedia Colectiv. Cu această primă condamnare în cîrcă, Piedone candidează anul următor la sectorul 5 și cîștigă.
Mai apoi, au apărut ciudățeniile.
La apel, anul trecut, pedeapsa definitivă a lui Piedone a ajuns la doar 4 ani, iar cele două angajate au fost achitate(!!). Cu cîteva zile înaintea verdictului definitiv se mai produsese un incident aparte, după ce Piedone fusese săltat de DNA de pe aeroport, sugestia prin intermediul media fiind că acesta se pregătea să se refugieze peste hotare, lucru negat categoric de către fostul edil.
După doar un an de închisoare, a început să se vehiculeze posibilitatea ca fostul primar să iasă de după gratii.
102 luni de închisoare devenite 48 și, finalmente, doar 13.
Dar 13 luni la capătul cărora nu s-a aflat o eliberarea condiționată.
Ci o albire totală.
Un verdict, azi, corect, în opinia noastră, dar, în egală măsură, foarte spectaculos în epoca post-decembristă.
Azi, românii au aflat că Piedone a făcut pușcărie nevinovat.
Misterele nu se opresc aici.
Mai vin încă două, la foc accelerat.
Mai întîi, cum spuneam, vine anunțul că Piedone va fi reinstalat la primărie, grație încălcării legilor de către însuși statul român. Unde, firesc, și-ar primi și salariile, retroactiv.
Aproape îți zboară gîndul la un soi de compensație.
A două enigmă e anunțul lui Piedone că nu va cere despăgubiri statului pentru cele 13 luni de pușcărie. ”Și așa statul e cum e, dator…mai vine și eu să-i cer ce?! N-am nevoie”.
Nu vrea bani pentru că statul e sărac.
În asemenea situații, cînd statul își recunoaște deschis eroarea prin decizia justiției, cîștigarea de despăgubiri e doar o formalitate, singura necunoscută fiind suma. În cazul său, ar fi putut depăși chiar 6 zerouri în euro.
O sentință de despăgubire ar întări și mai mult în ochii românilor imaginea unui politician nedreptățit de statul român în numele unor interese de nivel înalt.
Nu știm deocamdată motivul real al ciudatului refuz al fostului primar.
Dar știm ce prevede Constituția, la art.52:
”Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă”.
Și mai știm o prevedere din Codul de procedură penală care sună cam așa:
”Persoana care a fost condamnată definitiv, indiferent dacă pedeapsa aplicată sau măsura educativă privativă de libertate a fost sau nu pusă în executare, are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite în cazul în care, în urma rejudecării cauzei, după anularea sau desfiinţarea hotărârii de condamnare pentru un fapt nou sau recent descoperit care dovedeşte că s-a produs o eroare judiciară, s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare”.
Și mai aflăm că:
”În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 541, precum şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională pentru vreunul dintre cazurile prevăzute la art. 538 şi 539, acţiunea în regres pentru recuperarea sumei achitate poate fi îndreptată împotriva persoanei care, cu rea-credinţă sau din culpă gravă, a provocat situaţia generatoare de daune sau împotriva instituţiei la care aceasta este asigurată pentru despăgubiri în caz de prejudicii provocate în exerciţiul profesiunii.”
În traducere, ar însemna că despăgubirile posibil de milioane pe care Piedone ar fi îndreptățit să le primească pentru suferința și umilințele îndurate, ar urma să fie recuperate ulterior de stat de la cei vinovați de eroarea judiciară.
Adică de judecători, posibil și de către procurori.
De aici întrebarea legitimă dacă nu cumva Piedone a fost constrîns să promită renunțarea la despăgubiri în schimbul eliberării sale.
Și dacă nu cumva întreg procesul a fost din capul locului o mascaradă politică menită să ațîțe puternic – într-o primă fază – focul împotriva PSD, mai apoi să-l ”calmeze” după instaurarea guvernării ”lui”, și, în fine, să-l stingă de tot prin decizia de azi, corectă, dar în mult prea violentă și suspectă contradicție cu deciziile anterioare ale judecătorilor. O decizie despre care aproape am spune că pare să fi fost aranjată demult în anumite sfere. Dar pentru că toată lumea știe că, în România, justiția e obiectivă și independentă, nu o vom spune.
- Advertisement -
