Fotografia publicată de mine, în urmă cu doi ani, face ocolul internetului, scrie jurnalistul Marius Ghilezan pe facebook. Ghilezan a publicat și o postare pe blog despre candidatul USR la Senat în Cluj, Mihai Goțiu.
Candidatul USR apare într-o fotografie dormind pe o plajă cu un pet de bere lângă el și cu un altul sub cap ceea ce lasă impresia că ar fi fost după o orgie bahică.
Fotografia ar fi fost făcută pe litoralul românesc, mai precis în zona Vama Veche.
UPDATE. Autorul fotografiei, Tiberiu Fărcaș, afirmă pe facebook că nu ar fi vorba de Mihai Goțiu.
ARTICOLUL LUI MARIUS GHILEZAN PRELUAT DE PE MARIUSGHILEZAN.RO:
Poetul Mihai Goţiu se pretinde jurnalist independent. Într-un recent comentariu de pe Voxpublica susţine că trăieşte, printre altele, din obscura bursă “Milena Jesenska”. Trebuie să recunoaştem că prozatorul are o calitate remarcabilă. Scrie foarte bine. Are forţă în verb, echilibru între cuvinte, ştie să structureze materialul publicistic şi să-i dea formă. O formă necesară menţinerii tensiunii, singura în stare să menţină atenţia cititorului. Poeticele lui sunt remarcabile. Ca prozator ţine frâiele acţiunii şi creează personaje memorabile. E într-adevăr un scriitor bun. Însă a fi un scriitor bun nu înseamnă că eşti automat şi jurnalist bun. Pentru că atunci când textele pe care le scrii nu sunt oneste, atunci nu mai eşti jurnalist. Când foloseşti doar jumătăţi de adevăr şi prezinţi doar argumente convenabile naraţiunii şi întreţinerii conflictului, când exagerezi sau când nu ceri păreri de ambele părţi ale disputei – te califici foarte bine în meseria de scriitor. Acolo nu trebuie să dai nimănui socoteală. te joci cu imaginaţia cititorului.
Am scris un roman sportiv despre viaţa unui suporter al lui Poli Timişoara, Furia. Mulţi mă întreabă cât e ficţiune şi cât e realitate. Desigur că nu divulg misterul. Asta e frumuseţea prozei.
A fi jurnalist e o meserie în sine. Şi eu am făcut partizanat politic. Dar mi-a trecut demult. În epoca modernă a presei, dacă eşti un jurnalist militant, desigur că devii sluga simbolului sau a celor care ţin sus steagurile. Mihai Gotiu face partizanat în cazul Roşia Montană de mulţi ani. Este evident chiar şi pentru mulţi dintre cititorii lui. Iar atunci când peste 90% dintre articolele pe care le scrii în ultimii cinci ani sunt dedicate unui singur subiect – nu mai eşti nici măcar un jurnalist subiectiv, devii activist. Dar ce e rău să fii activist?
Orice jurnalism părtinitor (vezi cazul Antenei 3) are surse de finanţare certe şi clare. Dacă ştim de ce Badea&Gâdea plâng, nu înţeleg din ce râde la sticlă colegul în ale poeticii Mihai Goţiu? Sursele sale de finanţare rămân neclare. De vreo şase-şapte ani de când a fost dat afară de la un ziar nu scrie decât articole împotriva proiectului minier de la Roşia Montană. Face naveta periodic la Roşia Montană, 150 km dus, 150 întors de la Cluj-Napoca. Stă câteva zile acolo. Se deplasează constant în străinătate, publicând el însuşi articole despre aventurile sale la Viena, Munchen, Paris, Bruxelles. Mobilizează oameni şi organizează proteste. Participă la audieri publice pretinzând că este jurnalist, dar supunându-şi interlocutorii la adevărate interogatorii. Prin întrebări şi afirmaţii bine ticluite din agenda ecologistă, de multe ori retorice, în majoritatea lor tendenţioase, nu urmăresc decât să inducă “paralizia” nervului vigilenţei, cu scopul de a speria factorul de decizie. Este în mijlocul protestelor anti-Roşia Montană, anti-gazele de şist. De unde bani de ţigări, de deplasări, de hoteluri, mese, spriţuri sau 3G pentru transmisii live?
Evident, că din punctul său de vedere răspunsul este clar. L-a dat chiar el. De exemplu – zice Mihai Gotiu: “Am primit o bursă de la Milena Jesenska”. Deci să înţelegem că toată activitatea lui anti-Roşia Montană a fost finanţată în 2007 – 2014 de o bursă de 7500 de euro primită în ianuarie 2014? Nu e clar. Mai zice colegul poet, recent transferat în minunata “Românie curată,” dar cu unghiile nefăcute: “am mai primit venituri din vânzarea cărţii anti-Roşia Montană”. Doar că omite să spună că a fost publicată în 2013, iar cea mai mare parte a drepturile de autor le primeşte în 2014. Adica la vreo 6-7 ani după ce a început Campania anti-Roşia Montană. Evident, ceva nu se “leagă”. Cine e prostul să muncească azi, ca să-şi ia banii peste şase-şapte ani?
Activiştii lui pot crede orice bazaconie. Mie însă îmi este foarte greu să cred că un asemenea nivel de cheltuieli, atâta trudă şi grea obsesie pe un subiect vin pe burta goală. Pentru mine Mihai Goţiu rămâne un activist, cel mai probabil finanţat din surse nedeclarate sau chiar la negru. Mihai Goţiu, în pofida condeiului lui bun, rămâne un manipulator al opiniei publice sau al celor câţiva care îi mai citesc obsesiile.
Pentru a dovedi că Mihai Goţiu este un frate mai mic al lui Big Brother, am să preiau articolul din 12 august – vezi aici. Activistul declară că “subiectul nu a putut fi ascuns (numărul de afișări pe România Curată s-a apropiat de 300.000)”. Minciuna sfruntată. A la Goebbels. Trafic.ro ne spune adevărul despre traficul de pe “Romania Curată”:
