Aspirația Cataloniei pentru autonomie, din anii 1930, a fost un factor generator pentru războiul civil spaniol. Regimul lui Franco a căutat să suprime identitatea și limba Cataloniei, scrie Bloomberg.
După moartea lui Franco, în 1975, eforturile de reconciliere au culminat cu adoptarea unei constituții, în 1978, care a condus la câștigarea dreptului la propria limbă și la controlul asupra sistemelor de sănătate și educație din Catalonia.Pe atunci, deși Catalonia era mai săracă, ea a optat să nu accepte facilitățile fiscale acordate țării basce. Acum, economia regiunii este înfloritoare, iar separatiștii se plâng că impozitele lor sunt folosite pentru a subvenționa părți mai sărace ale țării, mai spune B.
The Economist crede însă că, în cele din urmă, duminică vom avea doar ceva mai mult decât o consultare neoficială. Pentru că în spatele confruntărilor se află un impas. Liderul catalan Charles Puigdemont nu are suficient sprijin popular sau extern pentru a impune independența. Dar pariul premierului Rajoy că timpul și redresarea economică ar calma Catalonia s-a dovedit a fi greșit. Majoritatea catalanilor rămâne nemulțumită de status quo. Nemulțumirea lor necesită un răspuns politic, mai degrabă decât legal. După 1 octombrie, în Catalonia ar urma probabil noi alegeri regionale. Madridul a fost de acord să accepte discuții despre schimbări constituționale și alte măsuri, pentru a încerca să ancoreze mai ferm Catalonia la Spania. Dialogul este esențial, însă într-un climat inflamat de confruntare nu va fi nici rapid, nici ușor, atrage atenția The Economist.