Politicianul de stânga Alexis Tsipras este considerat un maestru al realpolitik. În particular, e şi un personaj carismatic, prietenos. Ce doreşte, de fapt, Tsipras?, se întreabă Deutsche Welle.
COMENTARIUL DEUTSCHE WELLE:
Câştigă şi apără-ţi majoritatea – acesta este motto-ul după care se ghidează Alexis Tsipras. Întreaga sa carieră a avut la bază acelaşi principiu. În 1989, pe atunci purtător de cuvânt al elevilor, Tsipras, a decis să intre în Organizaţia de Tineret a Partidului Comunist (KKE). Formaţiunea, de pe emblema căreia nici acum nu lipsesc secera şi ciocanul, promovează doctrina comunistă.
Alexis Tsipras a cules primele laude în calitate de co-organizator al acţiunii de ocupare a şcolilor din Atena, pe care a apărat-o straşnic într-un interviu acordat unui post de televiziune. Câţiva ani mai târziu, Tsipras se regăsea în „Alianţa Stângii şi a Progresului” – predecesoare a actualului partid de opoziţie Syriza.
Momentul său de glorie a fost, însă, la alegerile locale din 2006: fostul şef al alianţei, Alekos Alavanos, avea nevoie urgent de o figură nouă, proaspătă, în campania electorală. S-a decis pentru tânărul Alexis Tsipras, pe atunci în vârstă de 32 de ani. Astfel, Tsipras a devenit candidatul formaţiunii la funcţia de primar şi o mică senzaţie a scrutinului de la Atena: 10,5% din electorat au votat în favoarea partidului al cărui reprezentant era el – adică de trei ori mai mulţi alegători comparativ cu rezultatele de la alegerile legislative din 2004.
Pe drumul spre Partidul Popular
De atunci încoace, numele Alexis Tsipras a devenit omniprezent în politica elenă. La congresul Syriza din 2008, preşedintele Alekos Alavanos şi-a anunţat retragerea din motive de sănătate. În ciuda masivei opoziţii din sânul propriei formaţiuni, Alavanos şi-a instalat la conducere, protejatul. Fostul ministrul al Justiţiei, Fotis Kouverlis, un alt aspirant la funcţia de preşedinte al partidului, a părăsit alianţa de stânga şi şi-a înfiinţat propria grupare.
În pofida sprijinului pe care vechiul comunist Alavanos i l-a acordat ani la rând, Tsipras n-a ezitat nicio clipă să-şi abandoneze mentorul în momentul în care acesta s-a declarat contra noii linii a partidului, impuse de proaspătul preşedinte. Un posibil motiv al fricţiunilor din interiorul formaţiunii ar fi anumiţi membri ai acesteia şi, nu în ultimul rând, viziunile diferite privind statutul Greciei de ţară membră a comunităţii monetare.
Alavanos pledează cu fermitate pentru revenirea la vechea monedă naţională şi şi-a înfiinţat propriul partid, denumit „Planul B”. Despre conflictul cu Tsipras n-a vrut să vorbească niciodată. La rândul său, Tsipras lucrează intens la fondarea unui nou partid popular de stânga, prin fuzionarea mai multor grupări şi curente – numite în jargonul partidului „componentele Syriza”. De amintit printre aceste „componente”: maoiştii, euro-comuniştii, ecologiştii socialişi, intelectualii de stânga şi alte grupuri care vor să-şi pună amprenta pe activitatea conducerii de partid. Pentru a-şi menţine unită formaţiunea, Tsipras va trebui sa fie un tactician desăvârşit.
În vestibulul puterii
Dar Tsipras poate fi şi o persoană plăcută. Politicianul trăieşte în centrul vechi al Atenei împreună cu iubita sa din tinereţe şi cei doi fii comuni. Nu se fereşte să se amestece în mulţime şi îi place să conducă motociclete. În viaţa personală e un om drăguţ şi deschis.
Mai puţin plăcut devine când vânează „majoritatea”: nu există nicio umbră de îndoială că, după alegerile parlamentare, la nevoie, Tsipras ar face coaliţie chiar şi cu partidul populist de dreapta „Grecii independenţi” dacă nu-şi găseşte alţi partener (N.RED-Lucru care s-a şi întâmplat). Ambele formaţiuni sunt contra măsurilor de austeritate şi critică aspru, mai ales Germania. La fel de probabil este, însă, ca Tsipras să încheie alte alianţe politice, nu cele promovate până acum. Ceea ce ar putea face si Fotis Kouvelis, care acum conduce un partid social-democrat de opoziţie. După eşuatele alegeri din 29 decembrie 2014 s-a speculat că deputaţii partidului condus de Kouvelis l-ar susţine în Parlament pe candidatul coaliţiei de guvernământ Stavros Dimas.
În aceste condiţii, Tsipras ar fi avut în vedere şi un posibil parteneriat cu social-democraţii lui Kouvelis, cu avertismentul de a nu se pronunţa pentru Dimas împiedicând, astfel, ambiţiile intrării la guvernare a formaţiunii de stânga. Dar nici n-au trecut bine eşuatele alegeri prezidenţiale, că alianţa cu Fotis Kouvelis s-a şi dus pe apa sâmbetei.
Persistă întrebarea dacă, pe scena politică europeană, Tsipras va rămâne fidel convingerilor sale sau, la nevoie, îşi va schimba poziţia. Observatorii au constatat că, în ultimele săptămâni, el şi-a mai îndulcit tonul şi a dat asigurări că nu va acţiona numai de capul lui. Între timp, politicianul Syriza pare să se fi acomodat şi cu ideea reechilibrării bugetare.
