„Este o evoluţie normală. Pe măsură ce economia creşte de la una nedezvoltată la o economie în curs de dezvoltare ponderea agriculturii scade şi creşte cea a industriei“, spune economistul Dragoş Cabat.
Parcursul ponderii agriculturii în PIB în ultimele două decenii reprezintă un indicator relevant pentru parcursul economic al României în acest interval. Contribuţia agriculturii în PIB a coborât pentru prima dată sub 10% în anul 2005, moment ce coincide cu o perioadă de creştere accelerată pe care economia a avut-o înainte de aderarea la Uniunea Europeană. În ultimii opt ani, contribuţia agriculturii a avut o medie de 5,3% cu vârfuri de 6,4% în 2011 şi minime sub 5% în 2007, 2012 şi anul trecut.
„Avem profil de ţară în curs de dezvoltare. Avem o proporţie considerabilă a industriei şi a agriculturii“, spune Cabat.
Scăderea ponderii agriculturii din ultimele două decenii a venit concomitent cu creşterea contribuţiilor din partea industriilor şi serviciilor.
Deşi piaţa agricolă se maturizează, iar afacerile fermierilor cresc în acest sector, ponderea acestei pieţe în PIB mai are loc de scădere având în vedere că în Germania sau Franţa, primele două puteri agricole europene, această piaţă contribuie numai cu câteva procente în condiţiile în care valoarea adăugată este transferată către industrie.
Economiile cu ponderi ale agriculturii în PIB mai mari de 10% sunt considerate a fi cele mai rudimentare, dar şi cele mai vulnerabile având în vedere că agricultura nu este un sector generator de valoare adăugată, iar dependenţa economiei de această piaţă produce vulnerabilităţi având în vedere că rezultatele celor mai multe segmente agricole sunt dependente de condiţiile meteo.