- Reclama -
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS):
Scandalul ultimelor două zile ar putea fi considerat cel provocat de senatorul Șerban Nicolae, ale cărui afirmații critice la adresa rezistenței anticomuniste din munți au stîrnit un val de indignare. La loc de cinste, în fruntea indignaților – liderul PNL Ludovic Orban, care cere măsuri dure contra senatorului.
Adevărata, marea problemă se ascunde, însă, în cu totul altă parte, iar din acest punct de vedere, Orban și al său partid se fac, încă o dată, de rîs.
Nu vom comenta aici declarațiile lui Șerban Nicolae, cel care a spus că luptătorii anticomuniști din munți, din anii 50-60, au făcut mai mult rău decît bine. Nu are decît să-și le explice singur. Ci vom analiza contextul exact în care ele s-au produs. Unul cu totul special.
Mai precis, senatorul a atacat problema în cadrul unei ședințe a Comisiei Juridice în care s-a dezbătut (și avizat negativ) un proiect de lege inițiat majoritar de liberali privind declararea Zilei de 26 Octombrie ·Ziua Mișcarii de Rezistenta Armata Anticomunista din 1944-1962 (Ziua Partizanilor Anticomuniști).
Conform acestei legi, de ziua respectivă ”Parlamentul, Președintele României, Guvernul, autoritatile publice centrale și autoritatile administratiei publice locale vor organiza activitati festive pentru marcarea acestor evenimente, în limita alocatiilor bugetare aprobate și se vor acorda distinctii, pentru sacrificiul realizat, supravietuitorilor din randul mișcarilor de partizani anticomuniti precum i urmailor de gradul I sau II”.
Există o singură problemă, dar mare de tot: între luptătorii anticomuniști, o felie considerabilă a fost ocupată de legionari de top, precum legendarul Gavrilă Ogoranu, un apropiat al lui Horia Sima, șeful Gărzii de fier și fost coleg de liceu al său. Mai mult, Ogoranu a rămas legionar înfocat pînă la moarte, el înființînd un partid de acest tip după revoluție.
Mare parte din armele, dar și din pregătirea paramilitară a fugarilor din munți erau rezultatul activităților legionare de tristă amintire, din anii 30-40.
Or, ne amintim foarte bine, acum doi ani, același partid, PNL, prin chiar președintele său, promova o lege care interzice, sub pedeapsa cu închisoarea de pînă la trei ani, orice omagiere a legionarilor.
Grație noii legi liberale, însă, legionari de calibru ar urma să fie decorați pe viu sau post-mortem, în cadrul unor ample festivități locale și centrale, cu participarea celor mai înalte instituții ale statului.
Acum doi ani, un scandal monstru s-a produs în același mod, după ce președintele Klaus Iohannis l-a decorat pe liderul Asociației Foștilor Deținuți Politici, Octav Bjoza.
Acesta nici măcar nu fusese legionar, dar se manifestase în repetate rînduri ca un admirator al lor.
A fost suficient pentru reacțiile unor organisme de calibru, precum Institutul ”Elie Wiesel” ori Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului, care au difuzat comunicate tăioase:
”Faptul că, în România post-comunistă, dl Bjoza a ales să împărtăşească idealurile Mişcării Legionare, să omagieze ideile şi credinţele acestei mişcări politico-religioase criminale, este profund regretabil. Preşedintele României însă, prin puterea în încrederea cu care a fost investit, are obligaţia a trasa linia fină dintre eroul anti-comunist şi participantul activ la activităţi omagiere a unei Mişcări criminale antisemite. Decorarea unui sustinator, declarat, al Mişcării Legionare, cu Ordinul Naţional «Steaua României» poate fi interpretată ca o omagiere adusă, de Administraţia Prezidenţială, acelei mişcări naţionaliste, fasciste, criminale. Fără condamnarea explicită a Mişcării Legionare, fără delimitarea clară a Administratiei Prezidenţiale de ideile Mişcării Legionare propovăduite activ, îmbrăţişate, omagiate şi dată drept exemplu de către domnul Bjoza, Preşedintele României, pentru noi, a semnat un dezamăgitor act de populism“.
Observatori politici precum Vladimir Tismăneanu, dar și presa străină au criticat demersul, Deutsche Welle scriind, spre exemplu, că ”Iohannis a căzut în capcana propriilor sfătuitori”.
Cu alți trei ani în urmă se iscase un alt mare scandal după ce liderul ARD, Mihai Neamțu, recitase la debutul campaniei electorale, în public, o poezie a unui poet legionar, fost deținut politic. Politicianul a fost tăvălit bine de presă și chiar acuzat de incitare la extremism.
Scuza lui, ”am vrut să onorez memoria țăranilor uciși de comuniști” nu a prins; cinci ani mai tîrziu, la intrarea în PNL, Neamțu a fost pus să-i promită lui Ludovic Orban, care i-a semnat adeziunea, că nu va mai recita poezii legionare.
Marea întrebare – dacă se poate, desigur, stabili o ”ierarhie” – ar fi ce este mai grav?
Să reciți poeziile unui legionar, să decorezi un simpatizant legionar ori să decorezi în mod direct, pe viu sau postum, zeci, poate sute de legionari cu acte-n regulă, în cadrul unor manifestări omagiale grandioase?
Primele manifestări, dacă legea ar trece prin parlament, ar urma să se producă anul viitor, pe 26 octombrie, puțin înaintea marii zile a Unirii, în chiar Anul Centenarului.
E de la sine înțeles ce scandal de pomină s-ar isca, în aceste condiții.
Problema liniei subțiri între eroii anti-comuniști şi participanții activi la activităţi de omagiere a unei mişcări criminale antisemite, ca să-i parafrazăm pe cei de la CMCA, e una reală, extrem de delicată și reclamă o tratare serioasă, profundă, implicînd specialiști de calibru, istorici, politologi șamd.
Exact tratarea la care nu au recurs Orban și al său PNL, partid care azi te îngroapă printr-o lege și mîine te elogiază prin alta.
- Advertisement -
