Darren Dochuk predă istorie americană modernă la Universitatea Notre-Dame din statul Indiana și este laureatul premiului Allan Nevins al Asociației Istoricilor Americani pentru cartea să de debut, DE LA CENTURĂ BIBLIEI LA CENTURĂ SOARELUI, consacrată ascensiunii conservatorismului evanghelic american și tipărită în 2011 de editura Norton. El este și co-editorul a trei antologii pe aceeași tematică generală, publicate în 2011, 2014 și respectiv 2016. În luna iunie a acestui an Darren Dochuk a revenit în arena editorială cu BLAGOSLOVIȚI CU PETROL/Anointed With Oil/ (editura Basic Books/Hachette) în care temele sale predilecte capătă o rezonanță nouă, rezonanță conferită de relevanță actuală a problematicii: petrol, religie, politică, ecologie, transmite Radio France Internationale.
INTERVIUL DE LA RFI:
Darren Dochuk: Petrolul e o pecete sacră pe sufletul Americii. Țîșnește în anii 1860, în plin Război Civil, în toiul celei mai grave crize a istoriei americane. După 1865, o America profund divizată are a se reconstrui, re-imagina, reconstitui că putere globală. În exact acel moment petrolul apare în imaginarul națiunii, impunindu-se că unul dintre pilonii gemeni ai exceptionalismului sau. America e solidă în credință-i religioasă, statornică în pasiunea-i pentru petrol că marfă indigenă capabilă s-o propulseze spre viitor. Este un factor esențial în înțelegerea secolului de expansiune a puterii americane ce va urmă. În deceniul al șaptelea al secolului trecut această realitate e deplin înrădăcinată în imaginația americană, în imaginea de sine a țării pe scenă globală. Această imagine va fi sfărâmată de criză energetică din anii 1970. Cred că acel sentiment de încredere ce izvorăște din controlul asupra petrolului, din religiozitate și simțul misiunii religioase, n-a fost restabilit în întregime nici pînă astăzi.
Rep.: Sechelele psiho-politice ale crizei se prelungesc într-adevăr pînă-n zorii acestui secol dar apare, providențial ca să rămînem în tonul conversației, un factor nou, vindecător.
Darren Dochuk: După anul 2000 apar fără îndoială noi semne că petrolul intră în declin, temeri că producția internă de energie va scădea, America rămînînd dependență de resurse străine. Apare fracturarea hidraulică, fruct al spiritului antreprenorial al petroliștilor independenți, localnici sau veniți din alte locuri în Texas și Oklahoma. Ei se vor află în avangardă renașterii producției nord-americane de petrol, creînd o nouă axa a puterii americane bazate pe controlul asupra petrolului, și acumulînd autoritate politică și economică fără precedent pe plan intern. Acestei clase îi este destinată politică energetică a lui Trump, „America mai presus de toate”. Dereglementarea, tranformarea Vestului în domeniu al vînătorii de petrol prin metode convenționale sau fracturare hidraulică, acestea sunt daruri făcute sectorului extractiv independent. Mike Pence, vice-președintele, a vizitat în luna aprilie a acestui an o sondă de foraj din Bazinul Permian, în Texas-ul de vest, unde a proclamat cu mindrie că pilonii măreției Americii sunt credință, libertatea și resursele naturale vaste. Este limbajul lui J. Howard Pew, limbajul acestei aripi profund evanghelice a industriei petrolului, limbajul publicului pe care Trump încearcă să-l atragă prin politicile și politică să.
Rep.: Vice-președintele Pence, evanghelic devotat, este întruchiparea continuității pe care ați menționat-o, dar și a ascensiunii irepresibile a unei facțiuni religioase cu o influență enormă astăzi în partidul prezidențial, Republican.
Darren Dochuk: Istoricii, cunoscătorii de istorie religioasă și politică se apleacă asupra ultimilor 40 de ani în încercarea de a înțelege cum au ajuns Evanghelismul și politică evanghelică atît de puternice înlăuntrul partidului Republican. Mulți caută explicații în anii 1970 și „revoluția Reagan” din deceniul următor care a adus în arena politică problematici sociale precum avortul și drepturile homosexualilor. Aceste subiecte continuă să motiveze o incredibil de puternică mișcare politică evanghelică, pe care Trump a impulsionat-o în chipuri noi, fără precedent. În carte am dorit să adaug un factor demn de a fi luat în considerare: energia, petrolul. Criză energetică din anii 1970 a mutat accentul pe producția internă, domeniu controlat de petrolistii independenți, mulți dintre ei Evanghelici înfocați. De atunci, aceștia au dobîndit o influență crescîndă, nu doar în afaceri ci și în stranele și amvoanele bisericilor. Cred deci că trebuie ținut cont de politicile și profiturile petrolului dacă vrem să înțelegem ascensiunea Evanghelismului politic pînă-n zilele noastre, modul în care această mișcare a dobîndit atîta autoritate.
Rep.: În aceste condiții, ce șanse de reforma ecologică există, cît de realist este să contăm pe America în materie de tranziție energetică?
Darren Dochuk: Situația poate fi analizată din mai multe unghiuri. Cei implicați direct în fracturare hidraulică, prospectiune și foraj în interiorul țării, au existența și averea strîns legate de perpetuarea și expansiunea continuă a industriei petroliere, dereglementare, negarea unor consecințe ale dereglării climatice. Nu e deci de mirare că acest grup este implicat în dezbaterea ecologică apărînd interesele petroliere. Pe de altă parte, unele companii încep să sprijine energiile regenerabile, și e de sperat că această reorientare va continuă. Petrolul va rămîne însă privilegiat în locuri precum Texas, Oklahoma sau Alberta în Canada. În comunitățile în care petrolul este „ereditar”, în bisericile care impinzesc aceste comunități, va fi dificilă acceptarea, ajustarea la dezinvestitiile și politicile eco-climatice cerute de liberali și progresiști în arena internațională. Acesta este motivul pentru care dezbaterile privind dereglarea climatică și politicile lui Trump în materie sunt atît de animate și încărcate moral.
