de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
Scriam ieri despre elementul uitat din noul scandal al înființării uneia sau mai multor baze militare americane în zona Deltei, anume faptul că România și-a dat acordul pentru asta încă din 2005. Grav este altceva, în opinia noastră: în 2005, acordul încheiat cu SUA a fost perfectat pe repede înainte și fără prea multe informații publice, un înalt general plătind cu funcția doar pentru că a pomenit public despre baze. Iar în 2006, acordul a fost trecut prin parlament în, țineți-vă bine, 20 de secunde, fără o minimă dezbatere ori intervenție a aleșilor nației. În plus, un text votat de parlament a fost ”ajustat” ulterior de către MAE și ambasada SUA la București prin modificări majore, lucru cel puțin incalificabil.
În decembrie 2005, cum scriam ieri, România și SUA au semnat, prin Mihai Răzvan Ungureanu și Condolezza Rice, un Acord privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României, care prevedea construirea a patru baze militare, dintre care două în zona Deltei.
Discuțiile cu americanii se derulaseră pe parcursul mai multor luni, cu grijă ca cetățenii români să nu afle prea multe.
În luna mai, generalul de brigadă Valeriu Nicuţ, şeful Direcţiei de Planificare Strategică din Statul Major General al Armatei, fusese demis doar pentru că scăpase într-o declarație publică faptul că SUA e interesată de înființarea unor baze americane în România, dînd și zonele vizate.
Generalul Nicuţ „nu a avut un mandat stabilit pentru a se adresa presei” pe tema bazelor americane din România, declara ministrul Apărării, Teodor Atanasiu, autorul demiterii generalului.
În 2006, parlamentul României a validat prin vot în ambele camere Acordul cu SUA. Un document istoric, care oferea americanilor nu doar dreptul de a înființa mari baze militare la noi în țară, în coasta rușilor, inclusiv într-o zonă delicată, precum Delta, ci și o serie de facilități majore.
Nu vom comenta aici dacă încheierea unui asemenea acord cu SUA e bun sau rău pentru România, e treaba specialiștilor să facă asemenea aprecieri.
Marea problemă e alta.
Un Acord istoric și cu posibile implicații geopolitice și militare imense, a trecut prin Parlamentul României în 20 de secunde.
Nu a existat dezbatere, nu a existat cea mai măruntă declarație, doar un vot favorabil zdrobitor, ura și la gară.
Foarte interesant, a existat un disident: deputatul Victor Ponta a votat împotriva Acordului, în pofida poziției PSD.
Și a explicat și de ce. Și e greu de spus că nu a avut dreptate.
Iată cum s-a derulat ședința pentru un vot istoric, cu liberalul Dan Radu Ruşanu președinte de ședință:
Dan Radu Rușanu: ”Pct. 5 – Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi Statele Unite ale Americii privind activităţile forţelor Statelor Unite staţionate pe teritoriul României, semnat la Bucureşti la 6 decembrie 2005. Vă rog să vă exprimaţi prin vot. Vă mulţumesc, încetarea votului. 210 voturi pentru, 8 împotrivă, 13 abţineri.”
10 secunde de dezbatere a marelui Acord de militarizare a României. Alte 10 secunde pentru vot.
Nicio luare de cuvînt, nicio observație, nicio contestație, nici măcar vreo declarație simbolică, de marcare a momentului.
După vot, însă, se produce un mic incident: deputatul PSD Victor Ponta vrea să explice public de ce a votat împotrivă, printre cei doar 8 în această situație.
Stenograma de ședință:
”Dl deputat Ponta vrea să-şi explice votul. (Rumoare, vociferări.)
Dl Victor-Viorel Ponta:
Referitor la pct. 5, la Proiectul de Lege pentru ratificarea Acordului între România şi SUA privind activităţile forţelor Statelor Unite, aş vrea să-mi explic votul, nu este votul Grupului PSD, ci votul meu, ca deputat.Voci din Majoritate:
Nu ne interesează!Dl Dan Radu Ruşanu:
Vă rog să-l lăsaţi să vorbească!Dl Victor-Viorel Ponta:
Mi se pare regretabil că pentru o problemă importantă, aşa cum o reprezintă acest acord, Parlamentul României, mai spun o dată, a acordat 10 secunde la dezbaterea articolului şi 10 secunde la vot. Eu cred că pentru România e un lucru puţin mai important decât cele 20 de secunde acordate de Parlament şi mi-e teamă că unii dintre colegi nici nu ştiu sigur ce au votat astăzi. (Proteste.)
Motiv pentru care vă rog să-mi acordaţi acest minut, să-mi explic votul împotrivă. Vreau să vă spun că nu cred că în acest moment România avea nevoie de un acord privind baze militare cu SUA… (Vociferări, proteste.)Dl Dan Radu Ruşanu:
Vă rog, linişte! Păstraţi liniştea în sală!Dl Victor-Viorel Ponta:
Nu cred că de Sfântul Valentin trebuia să facem un cadou de la îndrăgostitul preşedinte Traian Băsescu către George Bush şi cred că dacă mai mulţi dintre colegii noştri ar fi citit cu atenţie prevederile acestui acord, în care se arată că: „se exceptează de la regimul inspecţiilor aeronave, nave şi vehicule ale Guvernului Statele Unite; se pun la dispoziţie proprietăţi aflate în patrimoniul public” şi multe alte lucruri, probabil că ar fi fost mai multe voturi împotrivă. O să-mi daţi voie, doar în 20 de secunde, să vă citesc ce scria astăzi unul din oamenii care l-au susţinut foarte mult pe preşedintele Traian Băsescu în campanie, şi anume, Mircea Dinescu, care spune că: „preşedintele…”
(Vociferări, proteste.)
Am voie să-mi explic votul.Dl Dan Radu Ruşanu:
Vă rog, domnule deputat, la subiect.Dl Victor-Viorel Ponta:
Spunea că „preşedintele se comportă ca un puradel, ca armă de atac în relaţia cu George Bush şi cu Statele Unite”…Dl Dan Radu Ruşanu:
Domnule deputat!Dl. Victor-Viorel Ponta:
Am citit dintr-un articol publicat astăzi.Dl Dan Radu Ruşanu:
Domnule deputat, vă rog, în legătură cu explicarea votului pe actul normativ.Dl Victor-Viorel Ponta:
Cred că dacă România va avea în continuare probleme cu acuzaţiile făcute în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, dacă România se va îndepărta de Europa, dacă în România, Doamne fereşte!, vor avea loc atacuri teroriste, eu, personal, nu vreau să fiu responsabil şi complice la aceste lucruri!”.
Rețineți: nu doar că majoritatea zdrobitoare a parlamentarilor au votat ca oile Acordul în cauză, fără minimă dezbatere – fie ea și de ochii lumii – dar l-au mai și boicotat nervoși pe unicul care a îndrăznit să iasă din front.
În anii care au urmat s-a petrecut ceva și mai grav.
În 2012, în mandatul de premier al lui MRU, Acordul votat de Parlament a fost modificat la solicitarea SUA, prin introducerea în el a unei noi baze militare, la Câmpia Turzii. În 2016, sub Dacian Cioloș, a fost din nou modificat prin introducere a încă două unități militare, de la Galați și Tg.Mureș în categoria ”facilităților și a zonelor convenite”.
Un Acord votat de Parlamentul României a fost modificat ”prin schimb de note verbale realizat intre Ministerul Afacerilor Exteme și Ambasada SUA la București”.
De la patru baze militare stipulate în 2005 s-a ajuns la șapte.
Ori vor fi fiind, poate, mai multe, despre care nu știm noi.
Așa cum am spus, nu discutăm aici oportunitatea unui asemenea Acord și, implicit, a înființării de baze militare americane la noi.
Poate existența lor e un lucru benefic pentru noi, sporind securitatea României.
Discutăm, însă, despre lejeritatea, superficialitatea incalificabilă a clasei politice autohtone în abordarea unei chestiuni care poate avea un impact imens asupra României în viitor.
O simplă întrebare, bunăoară: înaintea Acordului din 2005 s-a făcut vreun studiu științific despre impactul de mediu al unor baze militare de anvergură în zona Deltei, Babadag fiind, spre exemplu, plasat între două importante rezervații naturale, munții Dobrogei și Delta Dunării, în preajma cetății medievale Enisala și lîngă lacurile Babadag și Razim, care fac parte din Rezervația Biosferei Delta Dunării din cadrul UNESCO?
Să nu se fi uitat, sperăm, că unitățile militare sunt mari poluatori prin definiție, nu mai departe de acum cîteva luni în SUA avînd loc un mare scandal provocat de dezvăluirile că 12 baze militare americane au poluat dramatic rețelele de apă din jurul lor cu reziduuri extrem de toxice, afectînd sănătatea rezidenților.
- Advertisement -
