COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS):
Că în România s-a instalat un anume haos în ultima vreme nu mai e un secret pentru nimeni; confuzia domnește și în afara țării, darmite la noi. Care sunt, însă, consecințele concrete ale acestei situații, ce mutații produce ea în mentalul colectiv, asta e, într-adevăr, o problemă. Un eveniment petrecut la tîrgul Gaudeamus și reacțiile ulterioare ne ajută să identificăm cel puțin una dintre aceste consecințe. Și constatarea nu e deloc plăcută.
Șefa de la Humanitas demisionează, vasăzică, dintr-o asociație a editorilor, în semn de protest față de lansarea la Tîrgul de carte Gaudeamus a două cărți scrise de condamnații penal Adrian Năstase și Dan Voiculescu. O face în aplauzele unei părți a societăți, deși mesajul nu e deloc clar.
Ce anume a deranjat-o pe distinsa intelectuală?
Faptul că pușcăriașii scriu cărți?
Păi o droaie de celebri scriitori au trecut prin pușcării, pe drept, iar unele opere au fost concepute chiar acolo. Henri Charierre trebuia trimis la plimbare cu romanul ”Papillon”?
Faptul că acele cărți sunt toxice, menite să pervertească mințile publicului?
Păi nu a vorbit nimeni despre conținutul lor, iar la același tîrg, cum bine observa ziarista Simona Ionescu, s-a lansat o carte a lui Hitler și nu a protestat nimeni.
Faptul că acele cărți au fost tipărite de o editură de stat, pe banii românilor?
Păi editura era privată, a folosit banii ei.
Și atunci, de ce ar fi trebuit editura RAO să refuze publicarea acelor cărți?
În numele căror principii?
Ca un mesaj dur, civic, împotriva corupției?
Cu tot respectul, dar editarea de cărți e o afacere și încă una greu încercată în România. Regulile după care se ghidează sunt cele ale economiei de piață și atît.
Dacă era atît de pornită pe mesaje civice, poate că Lidia Bodea ar fi trebuit să-și convingă patronul, pe Gabriel Liiceanu, să dea înapoi statului editura Humanitas, obținută cu ajutorul amicului Pleșu, ori banii încasați de filosof de la penalul Sorin Vîntu.
Dincolo de asta, un alt eveniment devine breaking news la Gaudeamus: jurnalistul Mălin Bot intră în pielea activișitilor PETA care aruncă vopsele pe hainele de blană ale bogătașelor, și îl ”execută” pe Dan Voiculescu, venit la tîrg, cu un soi de rechizitoriu filmat din mers.
În replică, un fost coleg de al său, ziaristul Silviu Sergiu, reamintește azi, pe Facebook, o listă de reguli de fier ale jurnalismului, între care cea potrivit căreia un jurnalist nu provoacă ştiri, ci relatează neutru despre evenimente provocate de alții, nu devine subiectul unei ştiri și foloseşte argumente logice, nu face spectacol mediatic.
Ce a urmat e greu de imaginat.
Reacții de protest, în valuri, la adresa principiilor menționate, dublate de osanale pentru Mălin Bot.
Spicuim cîteva, fără a devoala autorii:
”Cred mai degrabă că în vremurile astea jurnalistul trebuie să fie lider. Dacă vremurile se depășesc în picioare, abia după se aplică normele de mai sus”.
”De aia sta securitatea la putere de 27 de ani, cu “jurnalism ” profesionist, de onoare”, gen Badea, Gadea? Noi vrem sa scapam de ei, sau sa rida de noi ca practicam jurnalism de domnisoare de pension? Livrati stiri, da, dar urmarind calaii aia peste tot, punindu-le indtrebari care sa-i faca sa iese cu frica in lume, nu cu capul sus, sfidator, la la Gudeamus.Uitati-va la jurnalistii securitatii ce uniti actioneaza, nu dezbinator, pe FB”.
”Nu lucrurile sunt tulburi ci vremurile. Ca și regizorul Solomon, jurnalistul Bot s-a radicalizat din disperare! Cine e de vină? Nepăsarea celor mulți…”
”Da…. ar trebui să danseze un vals în jurul celor care își bat joc de țara asta, că tango este deja prea dur pentru vigilența noastră adormită. Care are nevoie de liniște. Parcă mai cerea cineva liniște în țara asta, acum mulți ani.
”Jurnalistii trebuie sa se radicalizeze daca sunt in pericol sa le fie luat dreptul la opinie (lor si tuturor). Cand sunt o grămadă de asa zis jurnalisti in slujba infractorilor, chiar devine ridicol non-combatul ziariștilor integrii. Intr-o dictatura o sa mai poata face pe moraliștii?”
”Cu tot respectul pt Silviu Sergiu, nu cred, ca in conditiile Romaniei de azi, mai sta in picioare definitia clasica a jurnalistului! Malin Bot, caci la el se face referire, este expresia disperarii, a frustrarii, a neputintei romanului de rand, cinstit si de buna credinta care inca mai spera ca Romania nu va fi stearsa de pe harta democratiei europene!”
”Intr-o țară cu democrație consolidată, așezată, cu popor educat, așa ar trebui să fie. Dar cum la noi nu e cazu, uneori ca să combați mizeria, trebuie să intri în ea ….sau ?”
”Multi văd, putini pricep! Cu astia numai asa se poate lupta!”
”Ai dreptate, dar uneori tot ceea ce ai spus aici nu este destul. Degeaba te porți corect cu niște mârlani care nu respectă nici o regulă, ba chiar încearcă să ți le impună pe-ale lor, sunt situații când e mai bine să reacționezi pe măsura lor. Este doar o adaptare pe moment la o anumită situație, fără să-ți încalci principiile sau să renunți la celelalte metode care te-au caracterizat până atunci”.
”Respect dle Malin Bot pentru demascarea acestor nenorocti de mafioti din politica si din societatea romaneasca”.
”De aceasta data dezamăgești Silviu Sergiu. La cit haos si sărăcie au provocat acești guvernanți penali mai consideri ca Malin Bot nu a dat dovada de prea mult rafinament? Poate nu am fi ajuns in aceasta situație jalnica daca erau mai multi asemeni lui Malin Bot”.
”Dle.Silviu Sergiu ceva mai mult bun simt se poate ?? Daca nu apreciezi ce face un fost coleg (de aceeiasi baricada-sper ca mai sunteti), macar minim bun simt sa nu-i dati lectii dlui Malin Bot. In vremuri tulburi (de o asemenea gravitate, este nevoie de multa batalie, de mult civism si nu de dat lectii de pe margine. Jenant! Dl.Malin Bot a vorbit intotdeauna cu mult respect de fostii sai colegi, cu bun simt ne indemna sa va citim pe toti cei de la RL, chiar daca fusese dat afara si a ramas fara loc de munca. Inca o data jenant …jenant ce faceti”.
”Da. in situatia Romaniei prefer un Malin Bot in locul unui jurnalist”.
”Vai ce frumoooos! In Romania vremurile sunt tulburi de 28 de ani, iar tulbureala asta a zamislit tonomate si sisteme de propaganda fetide (vezi Antena3 sau RomaniaTV) care infesteaza tot aerul media din Romania. Pe astia trebuie puse tunurile! Lui Bot i se pot reprosa alte lucruri, dar nu ce a facut la targul de carte”.
”Domnule Silviu Sergiu, cu tot respectul, ceea ce a facut Malin Bot inseamna mult mai mult decat jurnalism. Poate imi permit o expresie care suna ciudat, jurnalism de gherila, riscant, dar care deseori ne unge pe suflet Mie mi se pare normalitate daca mana asta de jurnalisti adevarati, care ati mai ramas in tara asta praduita, v-ati pune la o masa si ati lasa de-o parte orgoliile din trecut, care se pare ca inca va mai bantuie. Avem nevoie de presa si pe Facebook, dar si in transee. Pentru ca ei, “scriitorii”, lupta pe toate fronturile, nu doar din pix. Altfel ati ramane intr-o lume paralela, necastigatoare, din pacate”
”Într-o țară civilizată, normală, ceea ce a scris Silviu este cât se poate de adevărat. Într-o țară a lui Voiculescu, Năstase, Roșca Stănescu, chiar și a lui Mălin Bot, pentru ce a scris, Silviu trebuie ars pe rug”.
”Avem nevoie de oameni ca Malin nu de “jurnaliști deontologi ca S. Sergiu”.
”George Petrescu Acum ti-ai gasit sa fii corect,Silviu Sergiu ? TOTI CEI CARE VA DELIMITATI DE MALIN BOT, SUSTINETI DIRECT SAU INDIRECT, SUSTINATORI AI MAFIEI ROSII.Sa-ti fie rusineeeee !”
”Cred ca Malin Bot prefera sa piara decat sa pupe pantoful vreunui penal”.
”Va lasă rece pentru ca sunteți rece. Cum sa nu simțiti satisfactie cand cineva (nu conteaza cine) le zice nesimțitilor ce am vrea toti sa le zicem dar nu avem curaj? Probabil ca simțiți doar invidia, pe care toți o simtim (doar ca in mult mai mică măsură) ca nu avem acel curaj. La dvs e amplificata de invidia de breaslă.
”Pe dvs nu v-am vazut punand in dificultate penalii tarii prin intrebari care mai de care mai pertinente asa cum l-am vazut pe Malin Bot facand in teren”
”Malin Bot întreabă exact ce trebuie si nu se joaca de-a jurnalistul “imparțial”! Romania este atât de intoxicată de jurnaliștii plătiți sa manipuleze ordinar si sa transforme cacatul in prăjitura, încât unuia ca Malin Bot, care face exact ce trebuie, ajunge sa i se țină lecții de jurnalism. Cat patetism si tupeu!!”
”Un jurnalist se mişcă, face ceva, nu aşteaptă comanda! Silviu, ai ratat şansa să taci cu demnitate!”
”Vi se pare ca traim intr-o tara normala, incat sa mai fim calmi si impartiali? Doar Malin Bot incalca deontologia jurnalistica sau 90% din “jurnalistii” romani de azi o fac? Cand sunteti lovit peste obraz, aveti tendinta sa intindeti si celalalt obraz? Malin Bot este un activist si un demn reprezentant al societatii civile, “jurnalisti” avem destui, barbati adevarati insa, nu avem… respect, Malin Bot!”
”Si totusi, niciun jurnalist nu a avut tupeul sa puna astfel de intrebari unui mogul sau politician. Sau sa-i confrunte. Dar da, in rest, ai dreptate. Asa ar trebui. Insa cine mai e jurnalist in zilele noastre?”
”Malin Bot este vocea celor multi, care nu ii pot adresa intrebari acestor zdrente din politica! Asa ar trebui sa fie majoritatea jurnalistilor dar cand trusturile de presa sunt ale mafiotilor cu increngaturi in politica infecta damboviteana este lesne ce inteles de ce atitudinile de “ghiocei” ale multora din presa! Sariti la gatul “portavocii” celor multi acuzandu-l de lipsa”deontologiei” in fata cui? In fata unor mafioti, hoti, tradatori de tara care ne-au furat! Suntem normali la “mansarda”!?”.”Cu animalul turbat nu stai sa discuti principiile democratiei, altfel ajungi sa te muste si sa turbezi si tu! Respect, Malin Bot! Tu ai facut ceva ce putini am avea curajul sa facem, desi, in sufletele noastre slabe, suntem multi care visam la asta!”
Din păcate pentru autorii opiniilor sus-citate, Silviu Sergiu are totală dreptate. De cînd a apărut meseria de jurnalist, rostul ei nu a fost nici activismul civic, nici luptele de stradă, nici agresarea ”penalilor” altfel decît cu pixul. Ci căutarea și înfățișarea publică a adevărului, informarea cît mai neutră și obiectivă. Un ziarist care provoacă știri e un pompier care incendiază doar ca să aibă ce stinge.
Din toate punctele de vedere, Mălin Bot nu mai a demult ziarist, ci doar activist. E dreptul lui să sară pîrleazul în altă profesie, poate fi chiar admirat pentru ceea ce face, dar nu și sub deghizarea, pe mai departe, în ziarist.
Și atunci de unde aceste critici la adresa lui Silviu Sergiu?
Prima impresie ar fi că armata TFL-iștilor și-a trimis postacii specializați în linșaj la atac, iar ei s-au executat prompt. Prea grupat au atacat și prea comuni în argumente.
Dacă ar fi așa, nu ar fi chiar o mare problemă: la urma-urmei, oamenii sunt plătiți să înjure și își fac ”meseria”.
Dar dacă nu e așa? Dacă e vorba de niște oameni de bună credință, care chiar așa văd lucrurile?
Ei bine, abia atunci am avea o problemă.
Una ținînd, din păcate, de firea cam duplicitară și înclinată spre pasivitate a românului.
Ne amintim de superba nuvelă ”Moartea lui Ipu” după care s-a făcut un film de referință, ”Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”.
Într-un sat transilvan din al doilea război mondial ocupat de nemți, e ucis un comandant german, iar nedescoperirea criminalului urmează să ducă la execuții în masă, începînd cu notabilitățile localității.
Cinici, ipocriți și lași, sătenii apelează la un fost soldat întors din primul război mondial cam sărit de pe fix, Ipu, și se gudură pe lîngă el să ia asupra lui vina și să salveze satul. Emoționat de atîta băgare – perfidă – în seamă, Ipu acceptă, în uralele și aplauzele consătenilor, cu popa, notarul și doctorul în frunte. Totul stropit cu mîncare și băutură din belșug.
Românii au rezolvat problema, în nuvela lui Titus Popovici: au găsit un amărăștean cu mințile rătăcite dispus să iasă ”la bătaie” în contul lor. Odată treaba bătută în cuie, e fericire generală: ne-am făcut datoria!
Privind un pic de sus scandalurile provocate de Mălin Bot, te întrebi dacă nu asistăm la ceva similar.
Anume la faptul că o parte a societății, prea comodă, ipocrită și lașă să lupte direct – ba chiar să se deranjeze să iasă la vot o dată la patru ani -, cere, mai nou, presei să-și abandoneze rolul și să iasa la luptă, poate chiar ad literam.
Și încurajează de pe margine – uneori din spatele unui pseudonim – un personaj cu mințile rătăcite, la figurat vorbind, desigur, să se agite în contul ei.
”Respect, Malin Bot! Tu ai facut ceva ce putini am avea curajul sa facem, desi, in sufletele noastre slabe, suntem multi care visam la asta!”.
Că e așa o confirmă explicit chiar unele dintre postările de mai sus:
”Cum sa nu simțiti satisfactie cand cineva (nu conteaza cine) le zice nesimțitilor ce am vrea toti sa le zicem dar nu avem curaj? Probabil ca simțiți doar invidia, pe care toți o simtim (doar ca in mult mai mică măsură) ca nu avem acel curaj”; ”Ceea ce a facut Malin Bot inseamna mult mai mult decat jurnalism. Jurnalism de gherila, riscant, dar care deseori ne unge pe suflet”; ”Malin Bot este vocea celor multi, care nu le pot adresa intrebari acestor zdrente din politica!”; ”Cu animalul turbat nu stai sa discuti principiile democratiei, altfel ajungi sa te muste si sa turbezi si tu! Respect, Malin Bot! Tu ai facut ceva ce putini am avea curajul sa facem, desi, in sufletele noastre slabe, suntem multi care visam la asta!”.
În aplauzele și încurajările celor de pe margine, naivul Bot – și alții ca el – e împins să le sară penalilor la gît în orice ocazie, iar el se execută, mîndru și emoționat; dacă și-o ia pe coajă, va fi compătimit de bravii lui susținători, care stau la adăpost, în siguranța căminelor, în fața televizoarelor ori pe Facebook, încîntați că luptă prin reprezentant.
Pe Ipu l-a salvat, în cele din urmă, fuga nemților.
Spre binele lui, să sperăm că pe Bot îl va salva, la timp, propriul bun simț.
Și revenirea la principiile enunțate de fostul său camarad.
- Advertisement -
