Auberge Ravoux – hanul Ravoux – este azi clasat monument istoric. Este unicul loc în care a trăit Van Gogh care a fost păstrat aşa cum arăta el pe vremea pictorului. Camera cu numărul 5 de la etajul doi, de la mansardă, era cea ocupată de artist. 7 metri pătraţi deveniţi pentru mulţi un adevărat loc de pelerinaj.
Din 1987, Dominique-Charles Janssens, belgian de origine şi preşedinte al Institutului Van Gogh, se mobilizează pentru a păstra memoria pictorului la Auvers-sur-Oise. El întreţine acest ultim domiciliu al pictorului şi tot el visează – şi ne asigură că va reuşi – să organizeze o expoziţie Van Gogh în acest loc.
La parterul hanului, locul pare ca acum o sută şi ceva de ani. Decoraţia, mobilierul, totul e de epocă. Il întreb pe proprietar, care face şi pe ghidul cu mine, cum a avut ideea să se ocupe de auberge Ravoux.
« Am avut un accident de maşină în faţa acestei case în 1985 şi în timpul reeducării am citit corespondenţa lui Van Gogh. In una din primele scrisori trimise de Vincent fratelui său Théo, pictorul scrie că « Auvers este grav frumos ». Mi-am spus că sunt mai bine plasat decât un francez ca să-l înţeleg pe Van Gogh. Mi-am luat aşadar un an sabatic, două luni am citit toată corespondenţa lui Van Gogh şi după aia am făcut turul globului vizitând aproape 300 de case din lumea întreagă. Casa lui Shakespeare din Stradford, cea a lui Mozart din Salzbourg, a lui Hemingway de la Key West, a lui Frida Kahlo din Mexic, şamd. Singura cameră care mi-a plăcut a fost cea a lui Ana Frank din Amsterdam. E goală, nu-i nimic de văzut şi deci oamenii vin să mobileze locul cu propriile lor amintiri. Mi-am propus să fac acelaşi lucru la Auvers : am golit camera lui Van Gogh pentru ca oamenii să poată veni s-o umple cu propriile lor amintiri. »
Aţi vrut să păstraţi locul ca pe vremea lui Van Gogh. De ce?
« L’auberge Ravoux arăta exact aşa şi în 1890, anul morţii lui Van Gogh. Aici suntem în sala de mese care joacă un rol important chiar şi la moartea lui Van Gogh. Când pictorul a murit, preotul din Auvers a refuzat să facă o slujbă, pe de o parte pentru că era vorba de un sinucigaş şi pe de altă parte pentru că artistul era protestant. Coşciugul a fost pus pe masă aici în mijloc iar în jur au fost înşiruite cele aproape 80 de tablouri care se aflau în camera lui Van Gogh. La terminarea ceremoniei, Théo le-a distribuit, le-a oferit celor prezenţi toate aceste pânze.
După cum puteţi observa, mesele şi scaunele din sala de mese sunt din aceea epocă iar aici aveţi masa la care se aşeza André Malraux. Dacă deschideţi sertarul o să găsiţi înăuntru un cârnat pentru că scriitorului îi plăcea mult să-şi taie o bucată de cârnat când venea aici unde a şi scris că « cultura începe acolo unde există emoţii. Nu doar o carte frumoasă sau un tablou frumos este cultură ci şi arta de a trăi » spunea marele intelectual. »
Celebrele pahare pe care le picta Van Gogh la sfârşitul secolului 19 le fabricaţi acum în România…
« In han se mai văd perdelele de epocă pe care apar brodaţi comersanţii de vin, pe lămpile din sală se văd şi acolo ciorchinii de struguri, totul este ca pe vremea lui Van Gogh, inclusiv paharele. Toate obiectele de aici au o istorie a lor. Paharele de exemplu, Van Gogh le-a pictat la sfârşitul secolului 19 dar eu am găsit o antrepriză în România care mi le fabrică şi azi. O dată la doi ani comand carafa de apă, paharele, atât cele pentru absint, pictate de Van Gogh, cât şi cele pentru vinul spumos care au un picior gol în interior. De aceea sunt poreclite « pahare mincinoase » pentru că odată ce crezi că ai terminat totul, în fapt mai rămâne puţin vin în acel picior. »
Au venit pe aici români ca să viziteze locul, ştiu de această poveste cu paharele « made în România »?
« Fostul ambasador al României a venit o dată, atâta. Dar aici e plin tot timpul, vin oameni din lumea întreagă. E un loc al memoriei dar înainte de toate un loc de viaţă. Nu-i un muzeu dar nici un anti-muzeu.
Trebuie să ştiţi că pe vremea lui Van Gogh, 150 de pictori trăiau tot anul la Auvers. Localitate în care existau 12 cabarete, un cazinou şi multe dansatoare de la Moulin Rouge, veneau cu trenul la Auvers ca să petreacă week-endul. Cum probabil era multă vânzoleală cu fetele, patronul hanului, domnul Ravoux, a construit o fereastră în fundul sălii de mese care dădea spre scara care ducea la etaj. Aşa putea să vadă cine urcă cu cine în cameră.
In aceea epocă existau 7 camere de închiriat. 4 la etajul unu, ocupate de americani care aveau bani mai mulţi, şi 3 camere sub acoperiş printre care cea a lui Van Gogh. Pictorul plătea pentru ea un franc pe zi. »
