Preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), Dana Gîrbovan, susţine că revocarea procurorului-şef DNA din funcţie nu este, potrivit legii interne, şi nu poate fi, conform standardelor europene, o chestiune de „oportunitate politică”.
„Subliniez o prima chestiune extrem de importantă, deja remarcată de colega mea, judecătoarea Adina Daria Lupea. Revocarea din funcţia de procuror-şef nu este, potrivit legii interne, şi nu poate fi, conform standardelor europene, o chestiune de „oportunitate politică”. Culmea, această teorie este susţinută de unii care se pretind mari apărători ai independenţei procurorilor. Susţinerea ca revocarea procurorilor-sefi este o chestiune de „oportunitate politica” echivalează cu negarea, subminarea condiţiei de bază a independenţei procurorilor-şefi în exercitarea atribuţiilor lor. Conform acestei susţineri înseamnă că, din considerente pur politice, pe baza unei înţelegeri de culise, spre exemplu,îintre Ministrul Justiţiei şi Preşedinte, un procuror-şef ar putea fi debarcat din funcţie pentru că aşa au decis cei doi, din oportunitate politică”, scrie judecătorul Dana Gîrbovan, pe Facebook.
Magistratul transmite că a observat că, în sprijinul ideii că revocarea procurorului-şef DNA ar fi o chestiune de oportunitate politică, este adus argumentul „simetriei” dintre procedura de numire şi cea de revocare.
„Deşi acest argument pare unul substanţial, la o privire atentă se dovedeşte a fi fals. Dacă vă uitaţi în Legea 303/2004 veţi găsi că procedura de revocare nu este deloc în „simetrie” cu aceea de numire. Legea 303/2004 prevede o marjă largă de apreciere şi oportunitate, adică de subiectivism, atât pentru Ministrul Justiţiei, cât şi pentru Preşedinte atunci când numesc un procuror-şef. De exemplu, art. 54 alin. (1) din Legea 303/2004 prevede ca procurorii-şefi de la PG, DNA şi DIICOT, adjuncţii lor şi procurorii şefi de secţie de la acestea „SUNT NUMIŢI de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată”. Asadar, singurele condiţii exterioare pentru numire sunt ca procurorii să aib o vechime de 10 ani, în rest fiind aprecierea Ministrului Justiţiei pe cine propune şi a Preşedintelui dacă numeşte, Presşdintele putând refuza motivat propunerea Ministrului Justiţiei”, mai arată Dana Gîrbovan.
Preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR) avertizează că istoria recentă a dovedit că numirea procurorilor poate fi uşor rezultatul unui blat politic, dând exemplu numirile făcute în 2013, în urma pactului de coabitare Ponta-Băsescu.
„Situaţia se schimbă însă in ceea ce priveşte procedura revocării, deoarece legea prevede, la art. 54 alin. (4) din Legea 303/2004, expres şi limitativ în ce condiţii SE FACE revocarea din funcţie a unui procuror şef. Legiuitorul foloseşte imperativul „se face” tocmai pentru a exclude orice factor subiectiv, personal din acest proces. Odată îndeplinite condiţiile din lege, revocarea „se face”, nu „se POATE face”, nu se negociează, nu se apreciază. Soluţia legiuitorului este firească, pentru că cel numit trebuie ferit de presiunile ulterioare ale celor ce l-au numit, iar cea mai mare presiune ar fi tocmai posibilitatea revocării sale pe criterii de „oportunităţi politice”. Introducerea în ecuaţie a criteriului „oportunităţii politice” ar fi sursa unei potentiale surse de şantaj şi presiune asupra procurorului-şef, fapt ce trebuie, în mod incontestabil, evitat”, arată Dana Gîrbovan.
Judecătorul spune că în acelaşi sens sunt şi recomandările Comisiei de la Veneţia, aceasta stipulând în mod expres că este necesar ca revocarea procurorilor să se facă în cazuri specifice prevăzute de lege. Preşedintele UNJR enumeră apoi, potrivit articolului 54 alineat (4) raportat la articolul 51 alineat (2) din Legea 303/2004, motivele pentru care revocarea din funcţia de procuror-şef se face şi anume: în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere; în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale şi în cazul aplicării uneia dintre sancţiunile disciplinare.
Dana Gîrbovan arată că limitele de decizie ale preşedintelui sunt mai uşor de înţeles daca se face referire la primul şi al treilea caz.
„Astfel, daca un procuror-sef este sanctionat disciplinar, chiar si cu o sanctiune usoara, gen avertisment, revocarea din functie, potrivit legii, „se face” obligatoriu. Singura situatie in care Presedintele ar putea refuza revocarea ar fi cea in care s-ar dovedi ca sanctiunea disciplinara nu exista, fie pentru ca nu a fost aplicata, fie pentru ca a fost ulterior anulata. Mai simplu spus, Presedintele NU are un drept propriu de apreciere cu privire la oportunitatea masurii revocarii, aprecierea sa sub acest aspect fiind irelevanta. Daca procurorul-sef a fost sanctionat disciplinar, revocarea „se face”. Concluzia este valabila pentru toate cele trei cazuri de revocare: decizia Presedintelui trebuie sa se limiteze la verificarea existentei conditiei prevazute de lege si atat”, scrie judecătorul, pe Facebook.
„Cel ce face aceasta verificare este Ministrul Justitiei – sub a carui autoritate isi desfasoara activitatea procurorii –, acesta fiind singurul in drept sa propuna revocarea, declansand in acest fel procedura. In urma verificarilor, Ministrul Justitiei trebuie, pe baza acestora, sa concluzioneze daca este indeplinita conditia „exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor şi aptitudinile manageriale”. In mod inevitabil, aceasta concluzie implica o doza de subiectivism, insa aceasta trebuie sa fie una extrem de limitata, pentru ca orice verificare se refera la FAPTE si nu la opinii sau aprecieri personale. Aceeasi concluzie este valabila si in cazul Presedintelui care, avand raportul de verificare al Ministrului Justitiei si avizul sectiei de procurori al CSM, trebuie sa analizez foarte serios si pe deplin toate motivele de revocare invocate si, in consecinta, sa decida daca sunt sau nu sunt indeplinite conditiile de la lit. b) pentru revocare. Daca aceste conditii sunt indeplinite, Presedintele nu mai are nici o marja de apreciere proprie, nici un criteriu de „oportunitate politica”, ci este obligat „sa faca” revocarea”, arată preşedintele UNJR.
Astfel, potrivit Danei Gîrbovan, dacă, în urma analizei, constată că nu sunt îndeplinite condiţiile din al doilea caz de revocare, preşedintele trebuie să respingă revocarea, înlăturând argumentat/motivat concluziile verificărilor făcute de Ministrul Justiţiei.
„In concluzie, decizia de revocare nu este in nici un caz una de „oportunitate politica”, Presedintele neputand respinge cererea pentru ca asa apreciaza el ca e oportun, dupa cum nu este nici obligat sa admita automat cererea de revocare. Presedintele este tinut strict sa verifice, obiectiv si tehnic, daca sunt sau nu indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a „se face” revocarea; in cazul in care conditiile sunt indeplinite acestea trebuie sa dea curs propunerii de revocare, iar daca conditiile nu sunt indeplinite, sa motiveze punctual de ce ar fi astfel”, concluzionează judecătorul.
