de avocat Constantin Florin Durgheu
Ieri, 7 aprilie 2021 a fost o zi plină pentru viitorul justiției penale din România.
În ordine cronologică, am primit decizia motivată de către cel mai cunoscut complet nelegal constituit, respectiv completul care a pronunțat decizia definitivă în Dosarul Ferma Băneasa, dosar în care au fost trimiși după gratii, printre alții, celebrul om de afaceri Remus Truică, colegul Robert Roșu, precum și multe alte persoane care nu vor înțelege nici după ce vor reciti decizia motivată de ce au fost condamnați.
Nici nu s-au stins ecourile referitoare la faptul că și oamenii de rând (evident, după vașnicii reprezentanți ai presei … informate) au avut posibilitatea să lectureze decizia așteptată cu un real interes, și a apărut Decizia CCR care va readuce pe un făgaș normal desfășurarea unui proces penal, cel puțin din perspectiva dreptului la un proces echitabil, proces în urma căruia o persoană nu află considerentele avute în vedere de instanță pentru condamnarea sa după ce a executat o parte importantă din pedeapsă sau, mai rău, întreaga pedeapsă.
În ceea ce privește decizia, în sfârșit motivată, de celebrul complet nelegal constituit, pot fi făcute numeroase observații.
Personal am fost șocat după ce am parcurs, succint, această decizie care se vrea a fi amplu motivată.
Raportat la reala situație de fapt, este evident că această decizie nu putea fi motivată onest nici dacă s-ar fi întins pe parcursul a 2000 de file.
Mărturisesc faptul că, cele peste 700 file ale motivării, m-au pus, nu doar într-o situație dificilă, dar și pe gânduri deoarece :
1. Nu voi putea să-i explic domnului Remus Truică coerent, cu argumente solide, de ce a fost condamnat în acest dosar, evident raportat la situația de fapt și la probele administrate, nu raportat la dorința unui complet condus, în calitate de Președinte, de o doamnă care nu poate exercita funcția de judecător din cauza faptului că nu a depus jurământul înaintea începerii activității în funcția de judecător.
2. Am înțeles cât de periculoasă poate fi exercitarea profesiei de avocat într-o țară în care prea multe decizii definitive nu reprezintă altceva decât voința acuzării, această voință fiind validată prin preluarea din Rechizitoriu în decizia definitivă a dorinței procurorului prin, pe cât de celebra, pe atât de hulita metodă copy paste.
După cum era de așteptat și, evident, ușor de intuit, motivarea deciziei nu a adus nici un contraargument solid la nici unul dintre cele două motive ale contestației în anulare formulate de către Remus Truică, Robert Roșu și alte persoane condamnate în Dosarul Ferma Băneasa.
Această împrejurare, pe de o parte, validează raționamentul corect al completului care a avut curajul și demnitatea necesare admiterii în principiu a contestației în anulare, chiar dacă instanța de apel nu și-a motivat decizia de condamnare, și invalidează raționamentul completului care, pentru a scăpa de acest dosar, a ales să admită o excepție nereglementată de Codul de Procedură Penală, respectiv excepția prematurității.
În ceea ce privește Decizia de ieri a Curții Constituționale am aflat, culmea, tot printr-o decizie … nemotivată la momentul pronunțării, faptul că, de acum înainte, nicio persoană cercetată într-un dosar penal nu își va mai ispăși o parte apreciabilă din condamnare sau, mai rău, nu va afla după eliberarea din penitenciar, motivele pentru care instanța de apel a decis trimiterea după gratii a respectivei persoane.
Această Decizie a CCR este vitală pentru însănătoșirea, măcar parțială, a procesului de înfăptuire a justiției penale din România, cel puțin din perspectiva echității desfășurării procesului penal.
Armonizarea dispozițiilor Codului de Procedură Penală cu Decizia CCR pronunțată ieri trebuie să se facă în regim de urgență având în vedere următoarele prevederi legale :
– Art. 147, alin. 1 din Constituție :
„Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
– Art. 31, alin. 3 din Legea nr. 47/1992 :
„Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept”.
Pentru o mai bună înțelegere a urgenței cu care trebuie să se facă armonizarea art. 400 alin. 1, art. 405 alin. 3 și art. 406 alin. 1 și 2, toate din Codul de Procedură Penală, cu Decizia pronunțată ieri de către Curtea Constituțională a României, trebuie subliniat faptul că, dacă în maximum 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al acestei Decizii, Guvernul sau Parlamentul, după caz, nu vor pune în acord dispozițiile procedurale anterior citate, cu Decizia CCR , vor fi lipsite de conținut din cauza încetării efectelor juridice, fapt care ar conduce la un vid legislativ nepermis.
Deși nu ar trebui să existe nici un dubiu pe acest aspect, precizez faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii pentru toate autoritățile și instituțiile publice, inclusiv pentru toate instanțele judecătorești, atât potrivit dispozițiilor anterior citate, cât și potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995, dar și a numeroaselor altor decizii pronunțate de către C.C.R. în acest sens : Decizia nr. 1415/2009, Decizia nr. 414/2010 și Decizia nr. 415/2010.
