COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de
Christoph Hasselbach
Propunerile de reformă ale preşedintelui Franţei vor fi puse doar parţial în aplicare. Credibilitatea lui Macron a avut de suferit nu numai datorită „Vestelor galbene”.
Un ministru de Finanţe şi un buget special pentru zona euro – acesta fusese proiectul cel mai drag preşedintelui Franţei, un proiect menit să consolideze uniunea monetară pentru a ţine mai lesne piept crizelor şi pentru a echilibra diferenţele economice dintre statele UE.
Dar un an şi jumătate mai târziu, n-a mai rămas, iată, prea mult din această iniţiativă. Mai întâi cancelara Angela Merkel l-a lăsat pe Macron să aştepte luni de zile. După aceea, o serie întreagă de state membre au formulat obiecţii.
Când Germania şi Franţa au căzut, în sfârşit, de acord asupra unei versiuni edulcorate, au început în Franţa protestele „Vestelor galbene”. Macron s-a văzut nevoit să amâne în propria ţară o parte din reformele sale. Aceasta i-a ştirbit autoritatea şi la Bruxelles.
Totuşi, câteva din propunerile lui Macron vor fi transpuse în viaţă.
Şeful Eurogrup, Mario Centeno, a vorbit la recentul summit al UE despre „o zi importantă pentru noi toţi”. Căci, a arătat el, în doar câteva săptămâni s-a ajuns, referitor la bugetul zonei euro, de la calificativul ‘imposibil’ la cel de ‘probabil’. Între timp se porneşte chiar de la ideea că implementarea iniţiativei e „sigură”, a conchis Centeno.
Acest lucru a devenit însă, posibil doar pentru că propunerea iniţială a preşedintelui Macron a fost considerabil diluată. Astfel, bugetul zonei euro ar urma să fie parte a bugetului Uniunii Europene, nefiind deci unul special, de sine stătător. Nu s-a stabilit încă nici ce volum ar urma să aibă noul buget. Macron pledase pentru câteva sute de miliarde de euro. Cert e că suma va fi cu mult mai mică decât îşi dorise preşedintele.
Kurz consideră acest buget fără rost
Sebastian Kurz: „Cred că ar fi doar foarte costisitor pentru contribuabili”
Sebastian Kurz, cancelarul Austriei, ţară care deţine în prezent preşedinţia Consiliului UE, a precizat cu tărie, în mod nediplomatic, că propunerea lui Macron e lipsită de sens: „Nu sunt adeptul unui buget al zonei euro. Regulile sunt clare, avem un buget al UE. Nu cred că mai e nevoie de crearea în plus a unui buget pentru spaţiul euro. Cred că aceasta ar fi doar foarte costisitor pentru contribuabili”.
Mulţi şefi de stat şi de guvern europeni se tem că de pe urma unui buget suplimentar ar putea profita ţări care nu-şi gestionează bine propriul buget, iar povara ar cădea pe umerii statelor UE care fac economii.
Şi premierul Olandei, Marc Rutte, s-a exprimat în termeni similari în ultimele luni, deşi nu aşa de direct.
Cancelara Germaniei, Angela Merkel, a avut şi ea iniţial rezerve faţă de propunerea lui Macron şi a acceptat-o abia după ce volumul bugetului a fost redus iar folosirea acestuia strict limitată. „Viziunile” statelor membre sunt „foarte diferite”, decisiv fiind dacă ţara respectivă contribuie substanţial la bugetul UE sau dacă, dimpotrivă, profită considerabil de pe urma sa, a explicat Merkel după summit, adăugând: „Preşedintele Franţei e mulţumit şi aşa sunt şi eu”.
Merkel manifestă înţelegere
Mai puţin controversate sunt alte puncte ale propunerilor de reformă. De pildă acelea privind consolidarea fondului de salvare european. Mecanismul European de Stabilitate (ESM) oferă, de exemplu, condiţionat credite ţărilor aflate la ananghie. În viitor, ESM ar interveni mai devreme chiar pentru a preîntâmpina declanşarea unei crize financiare. Acelaşi mecanism ar urma să se implice şi în salvarea băncilor sau în gestionarea lichidării instituţiilor financiare al căror faliment este inevitabil.
Toate aceste planuri apar, de la demonstraţiile, în parte violente, ale „Vestelor galbene” într-o altă lumină. Macron a făcut protestatarilor concesii în valoare de miliarde de euro. Ceea ce va face probail imposibilă reducerea deficitului bugetar al Franţei sub limita prevăzută de UE.
Kurz, Rutte şi alţii tocmai aici văd problema. Merkel, în schimb, pare convinsă că preşedintele Emmanuel Macron va continua implementarea reformelor în propria ţară.
