Fiind plecat în străinătate, cineva mi-a atras atenția că site-ul „Flux 24.ro” a publicat o analiză a Institutului Cultural Român în care, între altele a scris: „Secretar-general adjunct al instituției este, din vremea mandatului lui Andrei Marga… nimeni altcineva decât o rudă apropiată a fostului președinte Andrei Marga”.
Nu am nici cea mai mică intenție de a apăra ICR. Am spus-o, de la început până la capăt – inclusiv cu susținerea analizelor Curții de Conturi și a presei profesionalizate de la preluarea mandatului – că ICR este o instituție care abundă de pile, favoritisme și securism și nu a contribuit la sporirea prestigiului internațional al culturii române, cum s-a vrut la întemeiere. În volumul meu Sincronizarea culturii române. Un proiect (Editura Tribuna, 2014) am expus considerentele. Am încercat asanarea, dar piedicile au fost mari. Nu am vrut să lucrez într-o instituție cu asemenea tare și am și demisionat din funcția de președinte.
Acum sunt nevoit să intervin pentru a infirma minciuna din pasajul citat mai sus. Nu am numit vreodată vreo rudă în funcții sau posturi publice, iar persoana care a ocupat și aflu că ocupă postul de secretar general-adjunct la ICR nu este rudă cu mine. Ea are o carieră proprie. Faptul că dânsa se numește din familie „Trif”, iar soția mea era din familie „Trifu”, a fost folosit de publiciști, cel puțin superficiali, pentru a susține că eram rude. Nu eram! De altfel, acea persoană și-a dat în judecată atacatorii, iar judecata a stabilit, fără echivoc, că nu era vorba de vreo înrudire cu mine.
Pentru a pune capăt falsului vânturat tendențios, sunt nevoit să menționez că rudele mele nu au avut nevoie vreodată de intervenția mea pentru a ocupa vreo poziție. Obiceiul respingător de a promova rude în funcții mi-a fost totdeauna complet străin și l-am criticat mereu.
Andrei Marga, la 22 iulie 2025
