Germania, țara pionieratelor tehnologice, se bazează încă pe fax și hârtie în serviciile publice. De ce rămâne administrația digitală în urmă, în timp ce Danemarca și India avansează rapid?, spune într-un comentariu Deutsche Welle.
Cine se mută în Germania trebuie să facă o vizită la autorități pentru a-și înregistra șederea la noua adresă. De regulă, asta presupune un telefon la primărie pentru o programare, apoi săptămâni întregi de așteptare și, în cele din urmă, prezența personală, cu formulare pe hârtie. Da, în anul 2026!
Și ce se întâmplă dacă îți uiți cardul de asigurare de sănătate la medic? Unele aplicații pot ajuta – dar doar prin fax. ”Aproape trei sferturi dintre companiile germane, mai exact 77%, mai au încă aparate de fax”, spune, pentru DW, Felix Lesner, de la Bitkom, asociația germană a industriei IT. ”Iar 25% le folosesc frecvent sau foarte frecvent.”
De ce? ”Cele mai multe companii spun că este indispensabil pentru comunicarea cu autoritățile”, afirmă Lesner. ”Poate că aici se află problema”. Adică, la nivelul administrației publice.
Uniunea Europeană publică periodic clasamente privind dezvoltarea digitală a statelor membre. Germania se situează, în cel mai bun caz, la mijlocul clasamentului celor 27 de țări. Însă în privința e-guvernării, adică a serviciilor publice digitale, Germania rămâne în urmă. Un studiu al companiei de consultanță Capgemini plasează Republica Federală pe poziția 24 în UE.
În trecut, inginerii germani au inventat computerul programabil, cartela SIM și tehnologia MP3. Însă înmatricularea unei mașini sau solicitarea unui certificat de căsătorie înseamnă încă, în prezent, stat la cozi interminabile. Frank Reinartz, directorul agenției digitale din Düsseldorf, a precizat pentru DW că Germania nu are o problemă de strategie sau de obiective: ”Problema noastră ține de implementare”.
Düsseldorf, un oraș cu aproximativ 650.000 de locuitori, oferă online doar 120 din cele 580 de servicii administrative, adică puțin peste 20%. Cu toate acestea, Düsseldorf este considerat un oraș avansat digital și ocupă locul șase în Smart City Index al Bitkom, care măsoară serviciile digitale din orașele germane. Berlinul, capitala țării, a avut dificultăți chiar și în a intra în top 40.
Structura federală a Germaniei, cu cele 16 landuri, lasă adesea la latitudinea fiecărei municipalități să găsească propriile abordări. ”Nu există multe aplicații software și procese la nivel federal”, spune Reinartz. ”Fiecare oraș trebuie să își creeze propria soluție pentru un proces național, de exemplu înmatricularea autovehiculelor”.
La acestea se adaugă lipsa de coordonare, precum și ceea ce cercetătoarea Stefanie Köhl numește ”inflație instituțională”. Köhl și colegii ei de la Institutul Stein-Hardenberg (SHI) din Berlin au analizat de ce serviciile publice digitale nu au reușit să se impună cu adevărat în Germania în ultimii 25 de ani. ”Fiecare face ceva, dar doar în domeniul său”, a punctat Köhl, pentru DW. ”Nu există legături între soluții, iar uneori nici compatibilitate între tehnologii”.
În timp ce în Germania încă se discută, Danemarca își pune deja viziunea în practică. Vecinul din nord al Germaniei a realizat demult ceea ce Reinartz își imaginează. ”Site-ul Borger.dk este un punct central, unde toți cetățenii pot accesa digital peste 2000 de servicii publice”, explică Jakob Frier, de la Digital Hub Denmark din Copenhaga. Aproape totul, de la taxe la servicii medicale, este disponibil online.
Cheia acestui sistem este un act de identitate digital obligatoriu (eID), după cum spune, pentru DW, Adam Lebech, director general adjunct al agenției daneze pentru administrație digitală. ”Aproximativ 97% din populația adultă deține un eID. Iar 83% îl folosesc cel puțin o dată pe săptămână”.
Baza digitală a sistemului danez este un număr unic de identificare, Registrul Central al Persoanelor (CPR), introdus în Danemarca în 1968. ”Folosind aceeași identificare pentru toate sistemele, schimbul de date este simplu”, explică Lebech. ”Asta ne permite să creăm servicii fluide între diferite autorități. Desigur, este nevoie de încredere în guvern”.
Sondajele arată constant că majoritatea danezilor au încredere în guvernul lor. Germanii sunt mult mai sceptici față de colectarea centralizată a datelor de către stat, din cauza trecutului lor în dictaturile nazistă și est-germană. Atât Al Treilea Reich al lui Hitler, cât și partidul comunist din defuncta Republică Democrată au folosit datele personale pentru a spiona oamenii și a le controla viețile.
