de Silvia Uscov, avocat
In anii ‘40 ce politica dubla ducea Germania cu privire la Romania, pe de o parte îl susținea pe Antonescu, pe de alta, pe legionari. Noi ne luptam intern ca si in zilele noastre, cerând sprijin din afara pentru a plăti polițe, in timp ce alții fructificau aceasta situație.
Pe vremea aceea nu ii plimbau in cătușe pe la DNA pe adversarii politici, ci ii executau. Când am intrat in razboi la îndemnul Germaniei împotriva URSS, in ultima întâlnire dintre Grigore Gafencu, ambasadorul României la Moscova, Molotov ii spunea: “Dacă ați fi vrut, am fi putut găsi din vreme o înțelegere cu privire la Basarabia, care ne-ar fi scutit de multe neplăceri.”
Dar noi închisesem dialogul cu rușii, in timp ce lui Antonescu ii hrănea ego-ul Hitler pana n-a mai fost nevoie. Si ne-am tot dus peste linia Nistrului tot la îndemnul Germaniei, iar apoi totul s-a întors ca un bumerang împotriva noastră. Cum ni se întâmpla noua, nici măcar nu am fost in echipa câștigătoare.
Ca sa radem, prin ‘41 noi am declarat război SUA. Iar la final, pe o hârtie din ‘44, s-au împărțit sferele de influența ale URSS si ale celorlalți de către Churchill si Stalin, in dreptul României fiind trecut 90% pentru ruși si 10% pentru alții.
Tot din afara s-a dictat politica interna a statutului, de data asta comunismul de la ruși.
Slăbiciunile noastre așa le traduc eu:- dintotdeauna am căutat sprijin din afara pentru a rezolva politica noastră interna- niciodată nu am fost la masa negocierii, noi doar am fost piesele de schimb între marile puteri.
Adică încurcăm politica interna cu politica externa, in dauna interesului national. Oare cum se vor împarți sferele de influența in vremea noastră? Cine ne va mai dicta politica interna in continuare? Sau credeți ca vom fi învățat lecția dura a istoriei pana acum?
Pare si naiv sa mai scriu de CJUE si CCR, despre suveranitate si identitate nationala in aceste condiții. Pare si naiv sa crezi ca justiția va fi cu adevărat o putere in stat, după ce citești despre procesele politice. Pare si naiv sa crezi ca drepturile omului sunt ceva mai mult decât o simpla convenție. Pare si naiv sa mai crezi…Doar ca, dacă nu ai idealuri la care sa te raportezi măcar in forul tău interior, chiar si intr-o lume ce gândește si merge pe sens invers, pe o limba pe care nu o mai înțelegi, ce înseamnă ca ești?
