de dr. Alex Todericiu
La doar câteva ceasuri de la apariția lui „Nelu(țu) și lupta de clasă“, primesc prin e-mail un răspuns. Tot de la „epidemiologie“ dar de data asta fără numere arabe. Expeditorul probabil că nu se mai numără, se chiar numește. Cu număr de înregistrare. Datat 02.06.2020. Recepționat iată de mine, zece zile mai târziu…
Lumea e sastisită de COVID19 și de birocrația PNL-istă, dar Banatul rămâne fruncea… Timișorenii, spre deosebire de colegii bucureșteni, care s-au făcut de râs, încheie elegant cu „deosebită considerație“, ceea ce mă face iată să trec chiar și peste diacriticile parțial lipsă, că doar nu suntem la Academia Română. Cea mai tare chestie e că au și semnat. Pentru conformitate. Nu mai puțin de cinci. La care se adaugă o ștampilă rotundă. Asta da asumare. Direcția de sănătate publică județeană (DSPJ) Timiș decretează: „sunteți exceptat de la necesitatea izolării la domiciliu“ și nu-mi mai cer nici să am „contract individual de muncă“, conform colegilor de la DSPJ Arad, pe 24.05.2020. Bănățenii, fruntea țării, se află și cu mintea la înălțime, înțelegând probabil mai ușor că pandemia nu face diferența între angajat și patron, în detrimentul ultimului. Chiar dacă ordinul ministrului e scris discriminatoriu. Dovedesc chiar o concisă înțelepciune, adăugând: „cu condiția prezentării actelor doveditoare, la intrarea pe teritoriul României“!
Mi-am câștigat astfel dreptul la excepție după un demers scriptic care a durat din 24.05. până pe 12.06.2020. Am scris cinci scrisori cu conținut similar solicitând precizări și argumentând simplu, cetățenesc, că am dorit doar să ajung la timp la București, ca să semnez bilanțurile unei societăți comerciale pentru a bucura ANAF-ul. Am primit, împreună cu avocatul societății, trei răspunsuri, unul de tip SPAM, nesemnat și alte două, decente dar contradictorii. DSPJ Arad a fost de părere că nu ține la mine cu excepția, subsemnatul fiind, pardon de situație, doar patron! Timișoara, tolerantă și înțeleaptă, a admis că merge și așa! Interesant e că DSPJ Timiș mi se adresează direct și nu în calitate de administrator. Intuiesc că instituția din subordinea lui Neluțu din diferitele județe e probabil împărțită pe caste…
Învățătura de minte dâmbovițeană e perena și zice că ceea ce poți face azi, lasă pe mâine și poate așa nu mai e nevoie să faci. Aterizez joi, 18.06.2020 la București. Acu’ scrie degeaba pe mine „excepție“. Bref. Nu-i ușor să parvii spre România.
