COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS)
Președintele PNL, Ludovic Orban, a încheiat azi prezentarea listei candidaților PNL la PE, pe scena summitului Partidului Popular European, cu un mesaj cel puțin năucitor, care va genera, probabil, nenumărate comentarii, inclusiv în contextul tragicului atentat din Noua Zeelandă.
”Așa cum îmi place mie, o să închei cu un strigăt de luptă: ultima încercare a turcilor de a ocupa Viena a fost zădărnicită de o șarjă de cavalerie care a fost condusă de husarii înaripați, polonezi, și care au reușit într-o șarjă de cavalerie să întoarcă pe spate sute de mii de otomani care erau împrejurul Vienei, reușind, practic, să păstreze Europa așa cum este ea astăzi. Dragii mei, șarja de cavalerie a început, husarii înaripați sunt pregătiți de luptă, fiecare dintre voi trebuie să intre în luptă cu încrederea în izbîndă!” a tunat pe scenă liderul PNL.
Așa cum spuneam, finalul lui Orban e năucitor și vom explica de ce. Dincolo de compararea stupidă a alegerilor europene cu asediul Vienei de către turci, e imposibil de înțeles evocarea vitejiei unui corp străin de armată, cel al husarilor polonezi; care ar fi legătura cu românii, care au avut, în timp, propriile victorii de răsunet contra turcilor? Secundo, în al doilea asediu al Vienei, românii s-au aflat, cum se știe, de partea turcilor și împotriva Europei, adică, teoretic cel puțin, s-au numărat printre ”otomanii” masacrați de husarii polonezi. (În realitate, românii, care nu prezentau încredere pentru turci și primiseră doar sarcina de a construi poduri, au privit lupta husarilor polonezi cu turcii, la Kahlenberg, de pe un deal din apropiere, fără să participe) În al treilea rînd, armata română aflată în tabăra adversă husarilor polonezi ai regelui Ioan Sobieski a fost condusă de domnitorul muntean Șerban Cantacuzino, care a devenit cu adevărat celebru abia după ce numele său a fost descoperit pe arma ucigașului din Noua Zeelandă. Cum și de ce o fi ajuns Ludovic Orban la evocarea unui asemenea eveniment și într-un asemenea context va rămîne, probabil, o mare enigmă.
