COMENTARIU RADIO FRANCE INTERNATIONALE DE MATEI VIȘNIEC
Franţa şi Marea Britanie îşi exprimă neliniştea, China şi Rusia îşi exprimă temerea că se va produce o “escaladare a violenţei” în regiune… Patru dintre cele cinci ţări cu statut de membru permanent în Consiliul de Securitate ONU se opun de fapt acestei măsuri, considerînd că nu serveşte cauza păcii. A cincea ţară, însă, este vorba de Statele Unite, nu ţine cont de opinia generală, nici de mesajele de prudenţă care vin dinspre Organizaţia Naţiunilor Unite, Uniunea Europeană, Liga Arabă, Vatican.
Turcia, membru al Alianţei Atlatice, consideră că recunoaşterea de către Washington a oraşului Ierusalim drept capitală a Israelului riscă să provoace “un incendiu” în regiune. Iranul se arată ameninţător şi avertizează că nu va “tolera o violare a locurilor sfinte musulmane”.
La Paris, cotidianul Le Monde consideră că Donald Trump îşi asumă riscul unei crize internaţionale printr-o decizie pe care toţi predecesorii săi au evitat-o.
In acelaşi timp trebuie spus că Donald Trump nu comite nici o ilegalitate, şi nu face decît să aplice ceea ce Congresul american a decis în 1995 printr-un act normativ, altfel spus recunoaşterea Ierusalimului drept capitală a Israelului. Sigur, Donald Trump ar fi putut să amîne, cum au făcut-o şi Bill Clinton, şi George Walker Bush, şi Barack Obama, transferarea simbolică a ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim. Donald Trump preferă însă, într-un fel, să tranşeze, cu riscul de a şoca, în ideea că astfel procesul de pace poate reporni de la zero.
Există şi alte analize, însă, cel puţin aici în Franţa. Editorialistul Bernard Guetta consideră că Donald Trump face acest gest din motive de politică internă. Intr-un moment cînd Donald Trump este confruntat cu scandalul ingerinţelor ruse în campania sa electorală, pe fondul unor contestaţii care cresc în ceea ce îl priveşte, Donald Trump încearcă să resudeze în jurul său baza sa electorală. Iar din această bază electorală, spune Bernard Guetta, fac parte şi sioniştii creştini, despre care se vorbeşte puţin.
Citez din analiza sa: „Ei bine, oricît de bizar ar putea să pară, chestiunea Ierusalimului este fundamentală pentru o parte minoritară a protestanţilor americani, aşa numiţii sionişti creştini, dar care din punct de vedere electoral au un cuvînt decisiv. Puţin cunoscuţi înafara Statelor Unite, unde ei au totuşi o influenţă destul de mare, aceşti fundamentalişti protestanţi consideră că crearea Israelului este concretizarea unei profeţii biblice, şi că Isus nu va putea reveni pe pămînt decît atunci cînd Israelul îşi va regăsi frontierele şi, în virtutea promisiunii divine, Ierusalimul drept capitală.”
Iată o explicaţie destul de stupefiantă a motivaţiilor care îl împing pe Donald Trump să concretizeze mutarea ambasadei americane la Iarusalim: pentru a recompensa un fragment al electoratului său fără de care nu ar fi ajuns la Casa Albă.
Marţi 5 decembrie preşedintele francez Emmanuel Macron a avut o lungă convorbire prin telefon cu Donald Trump pentru a-i aminti că Franţa, ca şi celelalte ţări ale Uniunii Europene, militează pentru formula „două ţări, o singură capitală”. Mai precis, europenii consideră că statutul Ierusalimului trebuie decis prin negocieri de pace între israelieni şi palestinieni, în vederea creerii a două state viabile, capabile să trăiască în securitate şi avînd Ierusalimul drept capitală.
