Aproape sau departe, lumea mă caută să mă întrebe ce e cu Anastasiu, cu Zbârcea, cu Moșteanu. Nu are nici un sens să răspund la fiecare în parte dar am înregistrat că tabăra noastră, europenistă și pro-merit, e rău dezorientată de numirile sau chiar lipsa de numiri a lui Nicușor Dan, scrie Alina Mungiu Pippidi pe Hotnews.
Peste vară am spus tuturor același lucru: e nevoie de mai mult timp. Dar timpul suficient nu ajunge. Că nu poți spune unui număr atât de mare de oameni exigenți și orientați, de votanți ai lui Nicușor Dan pentru niște principii, nu pentru că se închină la Arsenie Boca, să aștepte numai puțin și va vedea designul din spatele acestor numiri. Văd toți caracterul lor izolat și arbitrar, chiar dacă o fi vreun efort de a face lucrurile cum trebuie, nu iese deocamdată. Pentru că în spatele lor nu pare să existe niciun proces de selecție, niciun criteriu transparent care să poată fi public verificat (contribuții, sau măcar declarații relevante ale celor numiți în domeniul cu principal). Or, lipsa de transparență nu e bună și nu o asociem cu tabăra noastră. O asociem cu tabăra ălorlați, unde numirile le trăgeau de sfori alde Hrebenciuc sau Pahonțu. Dacă premierul nu a avut timp și a greșit cu Anastasiu și partenera lui, doi lobby-ști care nu mai voiau să tragă sfori la alții, ci să decidă ei singuri în avantajul lor și al alor lor, premierul are scuza că nu are timp. Dar are nevoie. De asta e bine ca președintele, care are timp mai mult, ca Sâmbăta de Sus tot acolo va fi și la anul, să construiască un proces de selecție de altă natură, modern și la vedere, care să ajute pe reformatori prin aducerea publicului ca aliat contra trăgătorilor de sfori clasici din partide și servicii. Că asta a votat lumea. Nu râdeți, că e cât se poate de fezabil, ne trebuie niște comisii de numire. Nu e ceva revoluționar: prima mea amintire, din anul 1982, de student în anul 1 și membru UASCR a fost o adunare generală în care o mie de studenți nu au votat pe candidatul partidului, ci pe unul ales de noi. Cum am făcut? Folosind mijloacele și statutul lor – că altul nu era. Partidul avea obiceiul să vină cu o comisie de propuneri deja selectată (cam ca partidele și grupurile de interese de astăzi), care la rândul ei să propună o listă de votat la devălmășie, pe care erau doar oameni verificați. Vă trezește vreo amintire? , mai scrie Mungiu.
