Vlad Voiculescu, noul ministru al Sănătăţii, are o biografie misterioasă, scrie Bogdan Tiberiu Iacob pe inpolitics.ro.
Cine este Vlad Voiculescu? Un specialist în economie în vîrstă de 33 de ani, care a ocupat în ultimele luni funcţia de director de cabinet al ministrului de Finanţe, Anca Dragu. Un specialist cu o biografie frumoasă pentru un tînăr al României post-decembriste. Poate prea frumoasă, scrie Inpolitics.
Despre el știm destul de puține lucruri, cum ar fi faptul că s-a născut într-o comună dîmbovițeană și că a plecat la studii, la Viena, în 2001, într-o perioadă cînd nu prea ajungea oricine la studii în școli europene de prestigiu. Pentru că asta însemna, cel mai adesea, foarte mulți bani.De tînăr ajunge în funcții importante, precum vicepreședinte la Erste Bank, locuind timp de 14 ani în țara lui Mozart.La un moment dat, el se implică în crearea unei rețele de sprijinire a bolnavilor de cancer din România, constînd în special în aducerea de medicamente, în țară, așa numita rețea a citostaticelor. Din iunie 2013 este vicepreşedinte al Coaliţiei europene a bolnavilor de cancer, o poziție importantă, am spune.Aflăm, de asemenea, că este membru marcant al prestigiosului Institut american Aspen, observă Iacob.
MAI SCRIE BOGDAN TIBERIU IACOB:
Pare că, de la o vreme, în politica autohtonă se aplică un scenariu-șablon.În funcții grele, guvernamentale, sunt numiți tineri cu școli înalte la bază, dar cu background misterios și, mai ales, fără a se explica precis cum au ajuns cu adevărat în vizorul celor care îi promovează. Am avut, astfel, cazul mult comentat al Ioanei Petrescu, absolventa de Harvard ”importată” din SUA de Victor Ponta pe post de consilier guvernamental, iar mai apoi, de ditai ministru al Finanțelor. Nici atunci și nici azi, despre Ioana Petrescu nu s-au aflat prea multe, CV-ul ei părea că începe strict după liceu, ceea ce a lăsat loc multor speculații. Din nefericire, ca în multe alte cazuri, diploma ei nu a ”cîntat”. Petrescu-Usturoi a ajuns rapid un simbol al non-competenței (răii de pe rețelele sociale o alintau ”proasta lui Ponta”) și a reintrat în anonimat fără a lăsa în urmă cel mai mic regret. Doar niște îndoieli sădite în mințile românilor despre competența celor de la Harvard. Ideea că supergreul minister al Finanțelor ar putea fi pus în ordine de cineva fără strop de experiență, doar cu note strălucite în facultate este, în România, demnă de milă. Într-o lume a rechinilor politici, nu îți pui mari speranțe în sardina aruncată să-i disciplineze.âTot din neant ne-am trezit pe scaunul impunător al Culturii, unde șezuseră Bolintineanu, Iorga sau Goga, cu alt june imberb, Ionuț Vulpescu, despre care se știa, în principiu, că e ”omul lui Ion Iliescu”. Licențiat în Filosofie și Teologie, dar autor al unei cărți cu numele, “Din țara în care stânga e Cârțu și dreapta e Lăcătuș”, Vulpescu a lăsat în urmă un mandat scurt și dezastruos, cu zero realizări, dar și nemuritoarea perlă “Cei mai mari scriitori pe care i-a dat umanitatea, Cervantes și Hamlet”. Guvernul Cioloș a început cu stîngul, reamintim, propunînd la ministerul Sănătății un tînăr medic chirurg, Andrei Baciu. Altă sardină, între alți rechini. Bietul Baciu nici nu a apucat să se cocoațe în scaun, pentru că s-a aflat că nu avea pregătirea medicală completă și mai și pozase în ținute cam trăsnite pe diverse siteuri. Rușinat, premierul Cioloș a trebuit să-l schimbe rapid, pe fondul unei reacții inflamate a opiniei publice și a presei. Ceea ce enervase nu era, însă, faptul că Baciu se jucase cîndva de-a manechinul, ci impresia că, într-un post de maximă responsabilitate și dificultate și într-o lume cu profunde interese mafiote, fusese băgat la înaintare un om complet nepregătit să facă față provocărilor. (Avînd, poate, doar calitatea de ginere al unui greu politic implicat, pe vremuri, în privatizări strategice de mare anvergură, atent supervizate de servicii.) Nu au trecut, iată, decît cîteva luni și Cioloș recidivează în formă agravantă: la Sănătate e propus un tînăr cu caș la gură, venit în ”jungla” autohtonă din civilizata Austrie, care nici măcar pregătire medicală nu are, ci doar niște contacte conjuncturale cu domeniul. Aducerea de medicamente în țară cu portbagajul e lăudabilă, dar nu e o experiență care să recomande, singură, numirea într-un asemenea post. Un job în care nici activitatea de la Erste Bank nu înseamnă nimic. Pentru a destructura măcar parțial mafiile gigantice din domeniul Sănătății e nevoie de un super-greu politic cu voință de reformă, dar, în primul rînd, cu spate bine asigurat de un mare partid și de alte forțe (președinte, premier, parchete, servicii etc). Ca și Petrescu, Vulpescu ori Baciu, noul ministru lasă impresia, mai degrabă, că are spatele asigurat de rubedenii bine înfipte prin anumite structuri oculte și că e promovat doar pentru a-și lustrui CV-ul mai degrabă decît pentru a face, cu adevărat, treabă.
