de Andrei Bădin
Nu voi insista pe subiectul Călin Georgescu-Anca Alexandrescu. Omul s-a dus la televiziunea care l-a susținut și a preferat să arunce cu acuze. Neelegant, dar a fost decizia dânsului!
Am fost parte din interviurile Ancăi cu domnul Georgescu înainte de alegerile prezidențiale. L-am întrebat in emisiune, uneori a răspuns.De câteva ori am vorbit in privat. Dar, la un moment dat când era in campanie și am fost invitat să comentez prestația dânsului după un interviu cu Anca am avut un șoc. Omul își adusese bodyguarzii și nimeni nu avea voie să intre in sediul postului de televiziune nici măcar invitații „până când nu iese președintele”. What? Acolo sunt spații unde invitații își așteaptă rândul la emisiuni, elegant la o măsuță. Dar El hotărâse că invitații trebuie să stea in stradă. Atunci am făcut un schimb de mesaje in care i-am comunicat că sare calul. A răspuns defensiv fără să își ceară scuze pentru nedelicațe, asta ca să fiu elegant. A fost o măgărie, un abuz! Se vedea deja președinte, iar bodyguarzii lui deja credeau că sunt LEGEA. De atunci drumurile noastre s-au despărțit definitiv!
Dar interviul domnului Georgescu are un alt efect: de duminică noaptea mișcarea așa-zis suveranistă (n.mea-termenul oricum era prost ales) s-a rupt și vom vedea zilele viitoare consecințele. Aroganța, nepriceperea, afacerile dubioase, se vor răzbună nemilos.
Și va fi ieși la iveală și buboiul din AUR: bani, interese, blaturi și așa mai departe. Telenovelele sud americane sunt nimic!
Da, România are nevoie de o mișcare națională, dar nu una isterică, ci una coerentă, condusă de intelectuali, nu de personaje dubioase, care nu au idei, dar urlă că ei sunt „suveraniști”.
„Suveraniștii” de azi își trăiesc obștescul sfârșit. Previzibil. Este vremea oamenilor de calitate care să construiască un proiect național. Dacă s-or găsi. Dacă nu, nu!
Amin!
