Biserici ortodoxe pe roți sau Cum l-a învățat un papistaș din Viena pe Gabriel Liiceanu să scuipe împotriva vîntului
de Mircea Dinescu, preluare Facebook
Voi v-ați împotmolit în catedrale
dansînd damen-tango cu agatîrșii,
noi ne-aruncam în suliți mai la vale
călcînd pe jarul veacului ca urșii.
Cînd țîpureau la Buda muezinii
noi le puneam bisericilor hamuri
și le-ascundeam în fundul vizuinii
că ne țineam cu lupii-atunci de neamuri.
Așa ne-am creștinat mai mult în peșteri
în sunet de clopotnițe din blană
puse pe roți de marii noștri meșteri.
Închiși în turn, voi vă-nchinați la slană.
Și-acum veniți din lumea papistașe
să faceți inventarul martirimii,
să-i cîntăriți, să-i căutați la boașe,
cu aerul c-ai voștri fost-au primii.
Jalnic proces al lumilor deșarte
în care par nebuni judecătorii,
moartea-i cea mai frumoasă dintre arte,
albă și pură ca făina morii.
Dar numai Unul știe s-o framînte,
din grîu pisat să coacă altă pîine.
Cînd neamurile ies cu răii-n frunte
ziua de azi nu mai miroase-a mîine.
