Fostul procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, Liviu Tudose, contestă vehement intenţiile ultimilor miniştri ai Justiţiei de a desfiinţa SIIJ.
Scrisoare deschisă unui alt Ministru al Justiţiei
Domnule ministru al Justiției, mă văd nevoit să ies din nou în spaţiul public pentru a mă adresa dumneavoastră de această dată, așa cum am facut-o anterior cu predecesorul dumneavoastră de tristă amintire și voi face acest lucru ori de câte ori va fi nevoie, dacă există şi cea mai mica posibilitate ca un punct de vedere în plus să producă o mutaţie în conştiinţa dumneavoastră şi a altora.
Recunosc că așteptările mele sunt minuscule. După ziua de 11.02.2021, constat că nu faceţi altceva decât să continuaţi eforturile fostului ministru, pentru desfiinţarea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie. Am sperat initial că este vorba doar despre o declarație sforăitoare pe gustul masei de votanți și v-am acordat deplina înțelegere pentru că ,,scopul scuză mijloacele”, nu-i așa? Ce mai contează adevărul și rușinea față de miza puterii? Am înțeles apoi că această insistenţă denotă o obsesie care nu face altceva decât să confirme ceea ce se ştie de ani buni în spaţiul public: şi anume, că motivele ce au stat la baza înfiinţării acestei structuri există şi că ele sunt mai mult decât legitime şi serioase, mai puternice ca oricând. Fără a relua argumentele Curţii Constituţionale ale României care s-a pronunţat în mod repetat asupra legalităţii și raţiunii existenţei acestei structuri, nu pot decât să constat că, prin demersurile pe care le întreprindeţi, nu doriţi altceva decât să acoperiţi încălcările grave şi persistente produse cu bună- ştiinţă de unii așa-ziși magistraţi, în anii precedenți, convinşi fiind că se bucură de impunitate absolută.
Graba demersului dumneavoastră demonstrează faptul că aveţi de îndeplinit o misiune, aceea ,,de a pune batista pe ţambalul abuzurilor” comise, ani la rând, cu girul şi binecuvântarea unor persoane ce au îndeplinit funcţii de răspundere în sistemul judiciar. Și care azi încă nu au răspuns pentru faptele lor.Dar o vor face, vă asigur!
Cine și de ce se teme de SIIJ, domnule ministru?
Pentru acest scop, nu precupeţiţi niciun efort şi închideţi ochii la tot ceea ce s-a întâmplat, repetând în contrapartidă sloganuri inepte cu care v-ați capacitat și electoratul, pentru un timp din ce in ce mai limitat:- călcarea în picioare a normelor de procedură şi a prezumţiei de nevinovăţie;- lipsa de efectivitate a dreptului la apărare;- exercitarea de constrângeri în cursul urmăririi penale;- secretizarea nelegală și abuzivă a probelor;- formularea de acuzaţii pe bază de ticluiri şi falsuri;- transformarea arestării, din excepţie, în regulă, încătuşarea devenind ,,regina probelor”. Nu contează pentru dumneavoastră niciunul dintre aceste lucruri, după cum nu contează nici noianul de achitări înregistrate în dosarele DNA cu magistrați, multe dintre ele după ani îndelungaţi de procese, cu consecinţe dezastruoase pentru cei implicaţi.
Nu este corect nici din punct de vedere juridic şi nici din punct de vedere moral să treceţi cu vederea peste aceste lucruri ca şi când nu s-au întâmplat. Aceasta cu atât mai mult cu cât proveniţi dintr-o profesie liberală, cea de avocat, care are la bază principii şi ideinobile ce se referă la apărarea drepturilor şi libertăţilor, profesie care trebuie să fie ,,vârful de lance” împotriva oricăror excese şi fărădelegi. Deşi există numeroase dovezi ale acestor abuzuri, dumneavoastră alegeţi să le nesocotiţi, tratând totul cu superficialitate sau ,,la grămadă” aşa cum convine intereselor pe care le serviţi. Nu ați avut o singură replică la niciuna dintre problemele pe care membrii CSM vi le-au ridicat în ședința de Plen de joi, în legătură cu Nota de fundamentare a proiectului privind desființarea SIIJ. Ați ales doar să dați false asigurări că veți avea în vedere aceste propuneri și obiecții, fără a alege, măcar în al doisprezecelea ceas, singura atitudine profesionistă pe care v-ar fi impus-o funcția pe care o dețineți: aceea de a manifesta în mod real disponibilitatea de a găsi o soluție împreună. Dimpotrivă, a doua zi, cu ,,noaptea în cap”, ați dat fuga la Guvern să depuneți proiectul, pesemne de teama de a nu îi dezamăgi pe cei care v-au trasat drumul.
Nu pot înțelege din asta decât că vă călcaţi în picioare propriile convingeri, dacă ele au existat vreodată, şi alegeţi să închideţi ochii cu bună-ştiinţă pentru că aşa vi se cere. Văzând această atitudine, nu mă pot opri să gândesc că este similară cu cea adoptată în anii ’50 de către cei care se ploconeau în faţa consilierilor sovietici pentru a nu supăra trimişii ,,Marelui frate de la Răsărit” şi care făceau exces de zel în vânarea ,,duşmanilor poporului”…
De aceea, ignoraţi şi minimalizaţi orice opinii contrare, deşi argumentate, şi provenind de la persoane care fac parte din sistemul judiciar sau care reprezintă sistemul judiciar. Uitaţi, totuşi, domnule ministru, că dacă în funcţia de ministru se poate ajunge printr-o aruncare norocoasă a zarurilor sau printr-un șir lung de compromisuri, în cariera de judecător care implică responsabilităţi enorme, se ajunge întotdeauna în urma unor ani de muncă. Din care, pregătirea teoretică e cea mai mică parte.
Nu vă interesează nici efectele abuzurilor în perspectivă şi uitaţi că o încălcare sau o aplicare greşită a legii, produsă astăzi, se poate întoarce peste ani şi ani de zile împotriva celor vinovaţi, chiar într-un moment în care dumneavoastră nu veţi mai fi demult, în funcţia de minsitru.Uitaţi, domnule ministru, că nimeni nu poate avea imunitate la nesfârşit, chiar dacă astăzi există încă aparența intangibilității. Și, așa cum am calificat și poziția fostului ministru, vă identificați cu Onea, Negulescu și cu toți cei care sunt o ,,pată de rușine” pe obrazul justiției, într-o țară europeană, așa cum bine a remarcat un membru CSM.Din maniera în care acţionaţi, nu reiese în niciun fel faptul că v-aţi aplecat vreun moment asupra unor situaţii particulare care să vă convingă despre modul concret în care au fost instrumentate unele dosare. Dovezile apărute de-a lungul timpului au demonstrat faptul că nu a fost vorba de ,,întâmplări”, ci de acte premeditate şi repetate, de natură să confere gravitate şi să afecteze în mod negativ imaginea sistemului judiciar, în ansamblul său, repercutându-se, din păcate, inclusiv asupra percepţiei despre activitatea multor magistraţi care şi-au exercitat profesia cu profesionalism şi bună credinţă.
Personal, am convingerea că, inclusiv dumneavoastră și cei ca dumneavoastră, ați auzit despre aceste abuzuri, dar ,,bula” în care ați ales să vă aflați, nu vă dă altă alegere decât să repetați fără cel mai mic sentiment de jenă, aceleași sloganuri despre ,,statul de drept”, ,,ineficiența SIIJ” și ,,retrageri ale unor căi de atac”. După ani întregi în care coșmarul unei inculpări aberante mi-a distrus cariera, orice interes și demnitate în a exercita profesia de procuror, sănătatea și mi-a expus familia unei suferințe nemeritate, nu mă mai poate speria sau opri demersul niciunui ministru încrâncenat în singura decizie de a acoperi abuzurile și de a face ca cei vinovați să nu plătească. Pentru că asta urmăriți, asta se ascunde în spatele desființării SIIJ, așa cum s-a încercat și înaintea dumneavoastră. Însă uitați mereu că,,nicio faptă bună nu ramâne nepedepsită” și că ,,pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”…Iar poziția de ministru al justiției, desi una dintre cele mai onorabile, este și între cele mai efemere..
