Ministrul demisionar al Muncii, Ana Costea, explică că împreună cu echipa a elaborat cel puţin zece variante ale legii salarizării, obiectivele acestora variind mult în funcţie de cifrele avansate de Finanţe, iar colegii din Guvern nu i-au comunicat marţi că OUG nu va intra pe ordinea de zi.
”Purtătorul de cuvânt al Guvernului a declarat că nu înţelege de ce ministrul Ana-Claudia Costea a ameninţat cu demisia pentru retragerea ordonanţei, în condiţiile în care ştia de luni că ordonanţa nu va intra în şedinţa de guvern de miercuri. Ministrul Muncii îşi asumă problema de comunicare, dar precizează totuşi că nici vicepremierul, nici secretarul general al guvernului, nici ceilalţi trei miniştri prezenţi marţi la întâlnirea Consiliului Naţional Tripartit, probabil, nu au ştiut acest lucru, pentru că nimeni nu a menţionat nimic în cadrul şedinţei. În final, ministrul Muncii a obţinut, cu preţul depunerii mandatului, renunţarea la asumarea de către guvern a proiectului de ordonanţă de urgenţă privind salarizarea.”, este mesajul Anei Costea către foştii colegi, dat publicităţii joi seara prin intermediul unui comunicat de presă.
Ea explică faptul că ministerul Muncii a respectat termenul de 10 februarie 2016 fixat de Guvern – în condiţiile în care acesta era iniţial octombrie 2016 – cu preţul unor eforturi care au însemnat că la minister au avut loc în unele zile şi patru întâlniri pe această temă, iar în alte zile ministrul Muncii şi specialiştii din minister au lucrat până la 5 dimineaţa.
”Pe 10 februarie Ministerul Muncii avea finalizat proiectul legii salarizării cu un impact financiar de 31,5 miliarde lei net, pe o perioadă de 4 ani. Nu a fost acceptată această variantă, iar condiţiile iniţiale de aplicare a legii s-au schimbat mereu. În total Ministerul Muncii a elaborat cel puţin zece variante ale legii salarizării, obiectivele acestora variind mult în funcţie de cifrele avansate de ministerul de Finanţe. În final s-a ajuns la concluzia că, deocamdată, nu există fonduri suficiente pentru eliminarea simultană a disfuncţionalităţilor dintre instituţii, cât şi din cadrul instituţiilor. S-a ales, pentru acest an, varianta unei ordonanţe de urgenţă care trebuia să uşureze aplicarea unei viitoare legi a salarizării”, se arată în acelaşi comunicat.
‘‘S-a spus că această ordonanţă a fost elaborată de Ministerul de Finanţe şi de Ministerul Muncii. Sunt necesare mai multe amănunte. Ministerul de Finanţe a comunicat Ministerului Muncii suma disponibilă pentru aplicarea acestei ordonanţe, respectiv 1,5 miliarde lei net, iar Ministerul Muncii a început elaborarea proiectului. S-a ajuns repede la concluzia că această ordonanţă poate să elimine parţial doar disfuncţionalităţile din cadrul unor instituţii, nu dintre instituţii. Ordonanţa prevedea creşteri salariale doar pentru cei cu venituri mici, din partea de jos a grilei. De asemenea, s-a impus că raportul dintre salariul minim şi cel maxim să fie stabilit la 1/12. Ordonanţa prezenta unele riscuri legislative în aplicare, lucru pus în evidenţă de ministrul Muncii cât şi de partenerii sociali la întâlnirea Consiliului Naţional Tripartit. Pentru că a considerat că dezavantajele aplicării acestei ordonanţe sunt mult mai mari decât avantajele aplicării ei, ministrul Muncii a decis să îşi asume în faţa partenerilor sociali renunţarea la acest proiect de act legislativ”, mai explică fostul ministru.
