Țările cu influență limitată, dar cu o putere semnificativă în anumite domenii, ar putea juca un rol în conturarea noii ordini internaționale, scrie Financial Times.
Publicația numește aceste state „mini-puteri de mijloc”, inclusiv Qatar, Oman, Azerbaidjan, Kazahstan și Uzbekistan.
Spre deosebire de marile puteri de mijloc, precum Canada, India, Brazilia, Africa de Sud și Mexic, aceste țări nu au capacitatea de a modela independent agenda internațională. Cu toate acestea, ele exercită influență în anumite domenii – energie, rute de transport, securitate regională, mediere, finanțe, tehnologie și locație geografică, notează FT.
Qatar și Oman valorifică în principal capacitățile diplomatice. Qatar combină resursele de gaze, capacitățile financiare și accesul la părțile implicate în conflicte internaționale, în timp ce Oman se bazează pe locația sa strategică și pe capacitatea de a menține canale de comunicare între adversari. Pentru ambele țări, medierea este o sursă de influență.
Azerbaidjanul, Kazahstanul și Uzbekistanul câștigă putere prin geografie, energie și infrastructură. Azerbaidjanul exportă petrol și gaze și este situat pe rutele comerciale dintre Est și Vest. Kazahstanul are rezerve de petrol și uraniu și este situat între Rusia și China. Uzbekistanul, cea mai populată țară din Asia Centrală, câștigă teren datorită locației sale și rolului tot mai mare în comerțul regional.
În același timp, Azerbaidjanul, Kazahstanul și Uzbekistanul nu încearcă să se alinieze în totalitate cu o singură putere majoră. Acestea dezvoltă simultan relații cu Rusia, China, Turcia, UE și SUA, notează articolul. Potrivit FT, problemele geografice, comerciale și de securitate fac ca alegerea clară în favoarea unui singur centru de putere să fie riscantă pentru ele.
Qatarul și Omanul mențin, de asemenea, legături strânse de securitate cu SUA, menținând în același timp canale de comunicare cu „adversarii” Washingtonului. Acest lucru le permite să acționeze ca mediatori și să mențină spațiu de manevră, notează articolul.
FT notează că „mini-puterile de mijloc” nu vor putea determina independent termenii noii ordini internaționale. Cu toate acestea, statele care doresc să influențeze formarea acesteia vor depinde de resursele, rutele de transport și canalele diplomatice ale acestora, notează articolul.
