COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Andreas Rostek
Oferta diverşilor fabricanţi auto de a oferi bonificaţii posesorilor de maşini diesel vechi, dacă achiziţionează un model nou, nu este decât o continuare a scandalului diesel cu alte mijloace.
După BMW şi Daimler, şi Volkswagen se grăbeşte să ofere o bonificaţie pentru înlocuirea unei maşini diesel mai vechi cu una nouă. VW subliniază că nu vrea doar să reintre în posesia vechilor modele mai poluante, ci intenţionează să le caseze direct. Această ofertă este numită de concernul din Wolfsburg direct „bonificaţie de mediu”. Este greu de închipuit: în schimbul unor maşini care cu ani în urmă erau lăudate ca fiind curate („clean diesel”), acum se primeşte o „bonifcaţie de mediu”, dacă sunt retrase definitiv din circulaţie.
Bonificaţie de mediu – acest termen descrie cel mai bine întreg dezastrul scandalului diesel. Sau, cu alte cuvinte, felul în care fabricanţii auto tratează paguba pentru care sunt răspunzători este o neobrăzare, din mai multe puncte de vedere. Şi tehnic, şi din perspectiva protecţiei mediului şi chiar din punct de vedere etic. Mai pot fi ei incluşi în categoria negustorilor cinstiţi?
Andreas Rostek, DW-BerlinNu este doar problema VW
Cu riscul de a ne repeta, concernul Volkswagen a înşelat milioane de clienţi şi autorităţile de mediu din multe ţări, cu precădere SUA, Germania şi ţări europene, fiindcă inginerii şi managerii VW au avut grijă ca motoarele lor să pară „curate” la testări. Dar altminteri, în condiţii normale de exploatare, acestea degajă o cantitate mai mare de noxe decât cea declarată (şi permisă prin lege).
Concernul VW cu toate mărcile sale de renume nu este însă singurul care a înşelat şi care a „păcătuit” faţă de mediul ambiant. Opel este doar cel mai recent caz similar din industria auto germană. Procurorii anchetează, Opel dă dezminţiri. Şi navele-amiral ale glorioasei industrii auto germane, Daimler şi BMW, au fost şi sunt bănuite că au măsluit cantitatea reală de noxe degajate de motoarele lor. BMW va scăpa probabil cu o penalizare de 10 milioane de euro. Pe adresa Audi în schimb, o firmă din subordinea VW, probabil capul răutăţilor în scandalul diesel, fiindcă de acolo provine softul de manipulare a cantităţii de noxe, a sosit recent o amendă de 800 de milioane de euro.
Ce se întâmplă cu cei care nu vor să-şi dea maşinile la concasor?
Cumva trebuie reintrat în posesia banilor pierduţi. De aceea clienţii sunt invitaţi acum să-şi procure cât mai urgent automobile noi. Iar concernele încearcă prin cele mai noi prospecte de vânzări ale maşinilor diesel să-şi prezinte propriile programe de stimulare a producţiei drept acţiune în beneficiul mediului. „Bonificaţie pentru mediu” – aşa se numeşte, înfrumuseţat, programul de stimulare a branşei auto.
Dar de ce să-şi dea la concasor automobilul şoferii care nu au acum nevoie de o maşină nouă, dacă aceasta, respectând normele euro 4 sau euro 5, produc poate chiar mai puţine noxe decât unele modele noi, din categoria euro 6? Ei nu au niciun motiv raţional s-o facă.
Decât, poate, dacă vor să-şi aducă aportul la motorizarea Europei de Est. Sau la poluarea suplimentară a Africii. Sau dacă sunt de părere că industria auto germană, greu încercată, ar avea nevoie de un pic de sprijin. Sau dacă lucrează pentru o agenţie de marketing ai cărei strategi au conceput păcăleala de a intitula o mare campanie de vânzare a unor maşini noi drept „protecţie a mediului”.
Renunţarea la maşină – o opţiune?
Aşa stând lucrurile, chiar şi ONG-ul german de mediu „Deutsche Umwelthilfe”, care critică constant abuzurile branşei auto şi care obţine o restricţie de circulaţie după alta din partea tribunalelor administrative, ar putea fi bănuită că este un agent de vânzări al concernelor. Atât de mincinoasă şi de întoarsă pe dos a ajuns să fie actuala strategie de vânzări a VW, Daimler, BMW, Opel şi restul.
Ce să facă deci şoferiţele şi şoferii cu propriile lor maşini diesel (între care se numără şi autorul acestor rânduri)? Nimic. Să circule în continuare. Şi dacă ajung să creadă că a venit timpul să facă ceva pentru aerul din jur, ar trebui să încerce, chiar dacă nu va funcţiona poate perfect tehnic, să-şi doteze maşinile cu o instalaţie care reduce noxele la cantitatea declarată. Pe cheltuiala fabricanţilor maşinii, cum altfel? Că aceştia au înşelat şi nu cumpărătorul maşinii.
O altă soluţie posibilă ar fi măsuri de mediu decise de autorităţile locale: interdicţii de circulaţie în anumite zone, investiţii în transportul în comun şi alte măsuri practice de acest gen, pe care automobiliştii să le accepte, să le sprijine şi să le aplice.
În sfârşit ar mai fi o variantă: cine se preocupă serios de protecţia mediului ar putea să renunţe la maşina sa diesel. Şi să nu mai cumpere una nouă.
