În vara anului 1941, Armata Română a început lupta împotriva URSS, alături de Germania nazistă. Obiectivul inițial al Armatei Române era eliberarea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, cotropite de Rusia Sovietică în anul 1940. Însă, după eliberarea teritoriilor românești, șeful Guvernului român, mareşalul Ion Antonescu a decis să continue războiul contra Sovietelor dincolo de Nistru, deși România nu era legată prin vreun tratat formal de Germania nazistă.
Una dintre țintele asumate de Armata Română era ocuparea portului Odessa. Asediul Odessei a început în vara lui 1941. Portul de la Marea Neagră era bine apărat de armata sovietică, iar pentru a-l cuceri, Armata Română a adus inclusiv tunuri folosite în Războiul de Independență, care au fost tractate de cai.
Cel care avea să învingă rezistența sovietică, în 16 octombrie, avea să fie generalul Ion Glogojanu, care comanda Divizia a 10-a Infanterie. Odesa a căzut, după un asediu nimicitor, în 16 octombrie. Cea mai mare parte a trupelor sovietice a fost evacuată de flota Mării Negre. Generalul Ion Glogojanu a decis să instaleze Comandamentul militar al Odessei, precum și Statul Major al Diviziei a 10-a Infanterie în fosta clădire a NKVD-ului, deși primarul român al Odesei, Gherman Pântea, fusese avertizat de o localnică asupra faptului că acea clădire fusese minată.
Generalul Ion Glogojanu a ignorat avertismentul, iar în data de 22 octombrie, clădirea a sărit în aer. În acest atentat terorist au murit mai mult de 130 de persoane, inclusiv generalul român. Imediat, prim-ministrul Ion Antonescu a ordonat, în semn de represalii, uciderea tuturor evreilor din Odessa. Imediat, aproximativ 5.000 de oameni au fost spânzurați de stâlpii de electricitate din oraș. Apoi, alte aproximativ 30.000 de persoane au fost înghesuite în niște magazii din apropierea portului Odessa, la Dalnic, unde au fost ucise. Cei mai mulți dintre oameni au fost împușcați, cu excepția celor din ultima magazie, care au fost aruncați în aer. Alți 45.000 de evrei au fost trimiși în lagărul de concentrare de la Bogdanovca, unde au fost omorâți mai târziu. Responsabil cu organizarea represaliilor a fost desemnat generalul Iosif Iacobici, fost ofițer al armatei austro-ungare din Primul Război Mondial. Generalul Iosif Iacobici, care adoptase de multă vreme o atitudine antisemită, a avut o responsabilitate directă în Masacrul de la Odesa, pentru care a plătit după război. În Masacrul de la Odessa au fost uciși oameni nevinovați, iar acest fapt a fost recunoscut chiar şi de Ion Antonescu, după încheierea războiului.