Din clinica din Milano în care este internat pentru probleme mintale, Mario Iorgulescu (30 de ani), anchetat în continuare în România pentru omor din culpă, susține că tatăl lui, Gino, l-a învățat cu băutura încă de la o vârstă fragedă, transmite GSP.
Chestionat în interviul acordat cancan.ro care au fost primele vorbe adresate de către părinții lui după accident, Mario a rememorat că s-a simțit sprijinit:
„M-au întrebat dacă sunt bine, cum mă simt și mi-au zis să stau liniștit, că o să fie totul bine. M-a bufnit plânsul imediat cum mi-au spus asta. Nu mă așteptam, având în vedere prin câte au trecut cu mine! Nu sunt un copil ușor de avut, de suportat, de educat. Sunt o persoană foarte generoasă, amabilă cu toată lumea, dar nu ușor de suportat.
Prin câte au trecut cu mine… Dar cu toate astea, au fost alături de mine când m-am trezit din comă, mi-au spus că totul o să fie bine. Știu mulți părinți care mi-au spus: «Dacă erai fi-miu, te lăsam de mult!»”.
Ulterior, Mario a dezvăluit că tatăl lui, Gino Iorgulescu, i-a cumpărat cei doi bolizi fără știrea mamei și că el l-ar fi învățat cu băutura:
„Ei ar fi făcut absolut orice ca să vadă că nu mă mai droghez și nu mai beau. Asta a fost dorința lor cea mai mare. Oamenii o condamnă pe maică-mea, că e psiholog și nu a putut face nimic. Dar oamenii nu înțeleg că ea a încercat să facă, doar că tata mi-a luat mașina fără să știe maică-mea.
Și GTL-ul, pe care l-am distrus și pe ăla în Elveția, tot din cauza băuturii. Și GTL-ul, și Aston Martin au fost luate fără să știe maică-mea. Ea încerca să intervină între noi. M-a trimis la psiholog, am mers.
Eu cu tata… Când eram mic, ieșeam la băuturi și asta am învățat de mic. Ce să fac acum? Am început să ies cu taică-miu la 13 ani, stăteam câte 3 zile la lăutari, cu șprițuri, petreceri. Poate aici a greșit și el. El și-a dorit foarte mult un copil, mai ales un băiat.
Maică-mea a făcut tratament ca să mă aibă pe mine. S-au chinuit foarte mult să mă aibă. Când am mai crescut, [tata] a vrut să-mi facă toate plăcerile, să nu-mi lipsească nimic. (…)
Eu cu tata am fost mereu o echipă. Ieșeam la șprițuri împreună, beam împreună, pierdeam nopțile, stăteam câte 3-4 zile plecați de acasă. Mama ne-a suportat și, cu toate astea, tot nu ne-a părăsit. Datorită ei avem ce avem acum și nu suntem pe drumuri.
Dacă eram doar eu cu tata, nu se știe unde ajungeam fără ea. Îi mulțumesc, le sunt recunoscător părinților mei pentru tot ce au făcut pentru mine!”.
