COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN:
Nu m-am referit până acum, în comentariile mele, la George Soros. Mi s-a părut că introducerea lui abundentă în explicarea evenimentelor recente din România are ceva forțat, ține mai mult de manipulare și politicianism decât de realitatea obiectivă.
Cum, însă, îmi place să mă documentez și să filtrez informațiile prin propriul meu mod de a judeca lucrurile, mi-am dat seama, la capătul unei analize fără parti-pris-uri, că subiectul merită, totuși, puțină atenție.
Se spune despre Soros, printre altele, că ar fi și filantrop. Cred că este o aparență înșelătoare.
Într-adevăr, pe lângă speculațiile la bursă, care ii aduc profituri nete anuale de miliarde de dolari, George Soros mai este cunoscut și pentru sumele mari de bani pe care le direcționează către Fundația Pentru o Societate Deschisă, supranumită și fundația Soros.
Această fundație nu este, însă, o entitate americană, cu limite bine stabilite, cu interior și exterior, ci este o structură internaționalizată, deschisă (cum o definește și numele), în permanentă multiplicare și expansiune.
Astfel, Soros poate fi comparat cu un sultan al cărui harem este alimentat de aproape toate țările cu femei fecunde. Fecunditatea cadânelor este importantă pentru Soros întrucât plăcerea pe care el o așteaptă de la ele nu este una pur erotică, de risipire, ci una pragmatică, de a face cât mai mulți copii cu fiecare.
Fundații–pui ale fundației Soros există, cu sutele, pe fiecare continent. Numai în România am numărat, fără mare efort, câteva zeci.
Oare finanțarea acestor fundații să reprezinte o formă de filantropie? Ar trebui multă naivitate și lipsă de informare ca să accepți așa ceva.
George Soros, cu asumata lui lipsă de credință în Dumnezeu, cu geniul său diabolic de a descoperi (iar acolo unde nu există de a născoci) fisuri ale reglementărilor statale pe care să le poată exploata uzând de deficitul său de moralitate (singur a recunoscut asta, nu mă acuzați de malițiozitate), face doar aparent acte filantropice. Acestea, în realitate, sunt investiții în marea sa găselniță, în faraonicul său proiect de a cuceri și stăpâni lumea de unul singur.
Președintele SUA are puteri delegate. Dă socoteală, pentru faptele sale, structurilor democratice pe care poporul american le-a ales și statul le întreține. George Soros nu dă socoteală nimănui. A găsit soluția să se sustragă democrației.
Declară, într-un interviu de un cinism descumpănitor (https://www.antena3.ro/actualitate/sinteza-zilei-interviu-eveniment-cu-miliardarul-george-soros-385874.html), difuzat recent de Antena 3, că puțin îi pasă de cei care suferă de pe urma speculațiilor lui financiare.
Reporterul îi spune:
- În ultimii doi ani ați fost învinovățit pentru Colapsul Tailandei, Malaeziei, Indoneziei, Japoniei și al Rusiei.
Replica lui Soros vine cu bonomie, cu zâmbetul pe buze:
- Eu sunt acolo pentru a face bani. Nu pot să mă uit și nu mă uit la consecințele sociale a ceea ce fac.
V-ați întrebat, vreun moment, cum a ajuns George Soros la astfel de performanțe? Vă răspund eu, după documentarea făcută: prin descoperirea unui substitut pentru democrație. Conceput de el, dirijat de el, adus la performanțe comparabile cu cele ale totalitarismelor cele mai sălbatice.
Invenția sa a plecat de la neajunsurile recunoscute ale democrației: lentoarea ritmului electoral, cenzurarea deciziei, până la adoptare, prin prea multe filtre, nivelul mediu de inteligență scăzut al majorității.
Eliminarea acestor neajunsuri putea fi realizată doar prin crearea unor structuri alternative de putere, la nivelul fiecărei țări vizate, mult mai flexibile, mai rapide, mai puțin tributare cantității și, esențial, mai ușor de adus sub comandă unică.
ONG-urile reprezentau matricea perfectă. Grupuri mici și ușor de direcționat, dependente de finanțatori, acceptate de legislațiile naționale și de societate ca o forță necesară de control și limitare a puterii statale.
Planul lui Soros a fost clar de la început și nicidecum filantropic: să creeze în fiecare țară vizată o rețea de ONG-uri orientate către domenii apolitice, proprii civismului, care să atragă de partea lor adepții unor teme generoase precum drepturile omului, ecologia, independența justiției, lupta împotriva corupției etc.
Odată pusă pe picioare această rețea, și ținută sub control prin finanțări orientate strategic, ea a fost ajutată să se dezvolte până la atingerea unei mase critice avută în vedere de mentor.
Când structura s-a maturizat, a fost, pardon de expresie, scoasă la produs: să influențeze semnificativ viața politică a țării. Și, din această influență să aibă de câștigat, sub diverse forme, investitorul primar. În cazul de față, George Soros.
Cum? – vor sări unii să mă combată! Ai dovezi că așa stau lucrurile?
Să nu uităm că doamna Sandra Pralong, cea care în 1990 a pus bazele Fundației Soros din România, este în prezent Consilier de Stat în echipa președintelui Klaus Iohannis. Să ne amintim că toți reprezentanții societății civile invitați la Cotroceni, pentru consultări, după tragedia de la Colectiv, aparțineau unor fundații și ONG-uri finanțate de Soros. Să retrăim pentru o clipă coșmarul audierii doamnei Cristina Guseth, directorul fundației Freedom House România, pentru a deveni Ministru al Justiției în guvernul Cioloș. Și exemplele cu prezența sorosiștilor în toate structurile de decizie ale țării ar putea continua până la exasperare.
Aceasta a fost, este, marea găselniță a lui George Soros: sub paravanul generoasei idei de filantropie a creat niște structuri paralele în societate, un substitut pentru democrație, cu care, la momentul propice, să preia puterea (și beneficiile acesteia) în ciuda rezultatelor de la vot, a voinței majoritare.
Nu e vorba de fantezie aici. Sau de speculații. Vorbesc faptele. Puterea în România a fost preluată, după Colectiv, de oameni stipendiați, în trecut, de George Soros. Oameni pe care nu i-a ales nimeni, care nu aveau nicio legitimitate democratică și care, pe durata mandatelor lor, nu au putut uita cui datorează ascensiunea.
Oare acapararea puterii într-o țară, printr-o rețea de ONG-uri cu comandă unică, ce poate fi transformată, la ordin, în divizie de asalt asupra structurilor democratic alese, să fie o formă de civism avansat?
Tare mi-e teamă că tocmai am descris altceva: o formă de lovitură de stat!
