În urmă cu aproape 40.000 de ani, neanderthalienii au dispărut de pe continentul european, însă au lăsat moştenire. De fapt, o parte a încărcăturii genetice (între 1 şi 3% din gene) continuă să fie prezentă încă în europenii actuali. Acum, un grup internaţional de cercetători au aflat cu mare surprindere, analizând AND-ul unei mandibule cu o vechime de 37.000-42.000 de ani descoperită în România, că între 6 şi 9% din genomul acesteia provine de la omul de Neanderthal, scrie cotidianul spaniol ABS, citat de Rador.
Este vorba despre cel mai mare procent de gene moştenite de la „altă specie inteligentă”, moştenire nemaigăsită până în prezent la niciun alt om modern (cei care erau ca noi). Toţi oamenii care-şi au rădăcinile în afara Africii Subsahariene poartă în ADN-ul lor între 1-3% din genele neanderthalienilor. Iar până acum, cercetătorii credeau că cel mai probabil, primii oameni au ajuns pe continent acum 50.000-60.000 de ani, înainte de a se răspândi în Asia, Europa şi restul lumii. Cu toate acestea, datările efectuate cu radiocarbon pe resturile din diferite situri europene sugerează cu putere că ambele specii – neanderthal şi oamenii moderni – au convieţuit în Europa cel puţin timp de 5.000 de ani şi că pe durata acestei lungi perioade de timp, s-au produs încrucişări genetice în mai multe ocazii.
În 2002, s-a descoperit în Peştera cu Oase din România mandibula unui om modern de acum 40.000 de ani, un timp în care neaderthalienii încă nu dispăruseră. Începând din acel an, locul a fost studiat îndelung de o echipă internaţională de cercetători, sub supravegherea Institutului de Speologie Emil Racoviţă. Oamenii de ştiinţă au analizat ADN-ul acestei fosile care s-a demonstrat că a aparţinut unuia dintre primii oameni moderni care au ajuns în Europa. Cercetătorii speră ca ADN-ul altor fosile umane anterioare extincţiei neanderthalienilor să-i ajute să reconstituie cu mai multe detalii felul în care funcţionau relaţiile între cele două specii atunci când acestea s-au întâlnit. Este vorba, desigur, despre o descoperire excepţională. O descoperire unică la care vor trebui adăugate alte fosile similare pentru a clarifica unul dintre cele mai mari mistere ale ştiinţei zilelor noastre.
