Situl independent de informații pentru Asia centrală Ferghana, citat de Courrier International, anunța moartea liderului uzbec încă din seara de 29 august citând mass-media de limbă rusă.
Să fi fost vorba de un atac de cord venit în urma unui banchet stopit cu prea multă băutură?
Situl oficial al Mișcării Populare din Uzbekistan, de opoziție, susţine că președintele, în vârstă de 78 de ani, ar fi murit după ce ar fi băut prea mult în timpul banchetului organizat pe 26 august, în onoarea sportivilor uzbeci reveniți de la Rio.
Presa rusească se întreabă cum va arăta era post-Karimov, după mai bine de 25 de ani de conducere autoritară. ”El și cu Nursultan Nazarbaev, omologul său kazah, reprezentau cele două relicve ale erei sovietice„, scie Moskovski Komsomolets, citată de același Courrier International.
Ferghana apreciază că influența Moscovei va crește puternic în această țară, în care există deja câteva focare islamiste, dar mai ales pentru că Uzbekistanul găzduiește o bază militară americană.
„În această țară de 32 de milioane de oameni, unii speră într-o perioadă de dezgheț, la fel ca după moartea lui Stalin, în 1953; alții se tem de ascensiunea la putere a islamiștilor radicali, ținând cont că numai Karimov a fost în măsură să oprească acest proces”, scrie Ferghana.
The Diplomat, o publicație de analiză din regiunea central asiatică, remarcă faptul că Uzbekistanul trece prin cele mai delicate momente din istoria sa. După colapsul Uniunii Sovietice, liderul său a menținut un capac etanș asupra populației, mass-mediei și societatății civile.
Cu toate că unii prezic tulburări, tranziția poate să fie pașnică. Evident, uzbecii de rând nu vor avea nici un cuvânt de spus. Alegerile libere și incertitudinea cu privire la potențialul câștigător sunt concepte străine populației din Uzbekistan.
Acestea fiind spuse, ar trebui să ne întrebăm ce ar însemna tranziția pentru regiune. Cel mai probabil, beneficiarul este Rusia, în detrimentul Statelor Unite.
Este puțin probabil ca viitorul lider al Uzbekistanului să fie preocupat de provocările strategice în primii ani de mandat. Provocările instituționale vor juca un rol mult mai important în procesul de luare a deciziilor noului lider și Statele Unite vor fi văzute ca un competitor, mai degrabă decât ca un partener. Alegeri libere și corecte, drepturile omului sau libertatea presei sunt pietrele de temelie ale politicii externe a SUA în Uzbekistan.
Rusia, în schimb, va închide ochii la toate acestea, iar Uzbekistanul va ceda agendei economice, politice și militare a Rusiei în regiune. Se poate merge chiar până la o închidere a biroului de legătură al NATO din Tașkent.
