Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură, romancierul, poetul şi graficianul, Günter Grass, a murit la Lübeck la vîrsta de 87 de ani. Corespondentul Radio France Internationale la Berlin, scriitorul originar din România, William Totok, dă câteva detalii despre legăturile scriitorului cu România.
Günter Grass s-a născut pe data de 16 octombrie 1927 la Danzig (astăzi Gdansk, în Polonia), unde, pînă-n 1944, a mers la şcoală. Atunci fost înrolat în armată şi rănit. Pînă-n 1946, s-a aflat într-o tabără americană pentru prizonieri de război. Între 1948 şi 1952, a studiat la Academia de Arte din Düsseldorf, mutîndu-se mai tîrziu la Paris, unde a scris primul său mare roman, „Toba de tinichea”. Primele pagini ale acestui roman (care face parte din aşa numita „Trilogie din Gdansk”) le-a dat poetului Paul Celan, aşteptînd din partea acestuia o prima expertiză. Celan, traumatizat de uciderea părinţilor săi în urma deportării în Transnistria de către regimul fascist al lui Ion Antonescu, s-a născut la Cernăuţi şi s-a sinucis, în 1970, la Paris, spune William Totok.
William Totok în corespondență de la Berlin pentru RFI:
Grass a vizitat România o singură dată, în 1969. Securitatea a monitorizat atunci cu mare atenţie prezenţa lui în ţară, culegînd, în acelaşi timp şi reacţiile din Germania, sintetizate, de exemplu, într-un raport al agentului Fritz Cloos, transmise de către rezidentul serviciului secret către centrala din Bucureşti, pe data de 29 decembrie 1969 (cf. ACNSAS, SIE 2732, vol. 14, ff. 599-600). Într-un interviu acordat cu prilejul acelei vizite ziarului local din Sibiu, Hermannstädter Zeitung (cf. Walter Engel: „Keine provinzielle Enge. HZ-Gespräch mit Günter Grass”, în: Hermannstädter Zeitung, 98/1969), Grass a reliefat importanţa liricii de limbă germană din România şi a constatat că această poezie s-a debarasat de urmele provincialismului tipic pentru literaturi minoritare. După întoarcerea sa în Germania, Grass s-a pronunţat extrem de critic la adresa regimului lui Nicolae Ceauşescu. În anii următori această atitudine chiar s-a accentuat. În 1988, cînd s-au făcut pregătirile pentru organizarea „Zilei internaţionale de Acţiune: România”, Günter Grass s-a aflat printre semnatarii apelului în care a fost înfierată dictatura regimului de la Bucureşti.
„Ziua internaţională de acţiune: România” a fost organizată în semn de solidaritate cu muncitorii care pe 15 noiembrie 1987 s-au revoltat la Braşov contra politicii ceauşiste. Prima ediţie a avut loc pe data de 15 noiembrie 1988, cea de-a doua un an mai tîrziu, pe aceeaşi dată.
În legătură cu acuzaţiile nefondate de colaborare cu poliţia politică din România, lansate împotriva scriitorului german Egindald Schlattner, într-un material publicat, în 2010, într-o revistă din Bucureşti se face afirmaţia gratuită că Günter Grass ar fi fost un colaborator al serviciului secret est-german (cf. Lucia Hossu-Longin, „»Dreptatea nu are putere« – Un caz de trădare. Un caz de alienare a responsabilităţii. Dialog cu Eginald Schlattner şi Hans Bergel“, în: Observator Cultural, Nr. 514, 25 februarie 2010). Detalii despre felul cum a fost supravegheat „obiectivul” Günter Grass de către Stasi – care a calificat Germania comunistă drept o ţară „dictatorială şi dogmatică“ – cuprinde cartea documentară a lui Kai Schlüter, „Günter Grass în vizorul Stasi” (Günter Grass im Visier. Die Stasi-Akte. Eine Dokumentation mit Kommentaren von Günter Grass und Zeitzeugen, Ch. Links Verlag, Berlin, 2010)
După ce în Germania s-a declanşat (în 2010) o discuţie aiuritoare despre colaborarea cu Securitatea română a poetului Oskar Pastior (1927-2006), Grass s-a pronunţat vis-á-vis de acest caz într-o poezie, intitulată, „Scrisoare de apărare întîrziată pentru Oskar Pastior“ („Verspäteter Schutzbrief für Oskar Pastior”). Poezia, în care îi lua apărarea poetului defunct a cărui biografie a inspirat-o pe Herta Müller la scrierea romanului ei „Leagănul respiraţiei”, a fost publicată în volumul “Muşte efemere” (“Eintagsfliegen” – din 2012).
Înainte de 1989 au apărut în România doar sporadic anumite scrieri semnate de Grass. Pe lîngă revista de limbă germană din Bucureşti, „Neue Literatur”, în care au văzut lumina tiparului largi fragmente din opera lui Grass, publicaţii româneşti, ca „Vatra” din Tîrgu Mureş, au publicat unele traduceri din acest prozator celebru. Receptarea propriu zisă a lui Grass a început, practic, după revoluţia din 1989. Editura Polirom fiind aceea care, în ultimii ani, a publicat mai multe scrieri din opera acestui mare autor al literaturii universale: În mers de rac (2002), Toba de tinichea (2005, 2007), Decojind ceapa (2007), Anestezie locală (2008), Pisica și șoarcele (2009), Aparatul de fotografiat (2010), Secolul meu (2011), Între Germania și Germania (2012). Un loc de frunte, printre traducătorii săi în limba română îi revine scriitoarei Nora Iuga. Ea a contribuit, într-un mod decisiv, la popularizarea literaturii lui Grass în ţară.
