Dinamica construcţiilor bugetare în Bulgaria şi Croaţia a ajutat intrarea acestora în Mecanismul Cursurilor de Schimb2 (ERM2), veniturile lor bugetare şi fiscale fiind considerabil mai mari decât în România, susţine Daniel Dăianu, consilier al guvernatorului BNR şi preşedinte al Consiliului Fiscal, în articolul „Bulgaria şi Croaţia în MCS2. România?”, publicat pe blogul Opinii BNR.
Banca Centrală Europeană (BCE) a anunţat în 7 iulie că Bulgaria şi Croaţia (leva şi, respectiv, kuna) au fost admise în Mecanismul Cursurilor de Schimb2 (ERM2), care este ante-camera aderării la zona euro. În MCS2 se stă cel puţin doi ani şi în cazul Bulgariei aranjamentul de „consiliu monetar” (currency board) poate fi menţinut pe perioada acestui stagiu până la aderare efectivă. Bulgaria a făcut cererea de intrare în MCS2 în 2018, iar Croaţia în 2019.
„Dinamica construcţiilor bugetare în cele două ţări a ajutat intrarea în MCS2. Veniturile lor bugetare şi fiscale sunt considerabil mai mari decât în România; veniturile fiscale în Bulgaria au fost de circa 30% din PIB şi în Croaţia de circa 37% din PIB în 2019 – nivelul din România fiind în jur de 27% din PIB, printre cele mai scăzute în UE. La noi nu numai că veniturile fiscale sunt foarte joase, dar s-a şi procedat la o suită de scăderi de impozite şi taxe când se profilau creşteri de salarii pentru a atenua emigraţia; s-a ignorat impactul asupra echilibrului bugetar. Înţelept ar fi fost să se procedeze la măsuri de creştere a veniturilor fiscale/bugetare”, scrie Daniel Dăianu, într-un articol publicat pe blogul Opinii BNR.
El consideră că o temă de meditaţie este că, după 2010, Bulgaria şi Croaţia au devenit exportatori neţi de capital, într-un fel repetând experienţa unor economii asiatice după criza din 1997-1998. „Cât de firească este o asemenea ipostază este de discutat. Deoarece exportul de capital poate avea suflu dacă are la bază dezvoltarea continuă de avantaje competitive, câştiguri de productivitate considerabile. Dar pentru ţinta de acum, de intrare în ERM2, această situaţie pare să fi ajutat. Trebuie spus însă că plecarea de resurse din cele două economii era inevitabilă în condiţiile în care există investiţii străine importante, care înseamnă repatriere de profituri; este aici o diferenţă faţă de economiile asiatice care au încercat să stimuleze exporturile, să construiască avantaje competitive şi să acumuleze rezerve valutare prin menţinerea unor cursuri de schimb subevaluate în mod deliberat, ceea ce este greu de practicat în condiţiile Pieţei Unice din UE”, subliniază Dăianu.
Potrivit acestuia, Bulgaria şi Croaţia au intrat în MCS2 şi este de văzut cât timp vor funcţiona în acest regim. Cele două ţări au de întreprins în continuare paşi care privesc legislaţia contra-spălării de bani (apropos de scandaluri în diverse ţări din UE), convergenţa juridică, guvernanţa întreprinderilor de stat, mediul de afaceri etc.
„Cehia, mâine dacă ar vrea, ar putea să adere la zona euro (deşi trebuie să stea formal cel puţin doi ani în MCS2), dar nu a luat o decizie în acest sens. Ungaria şi Polonia au cifre macro de ansamblu şi grad de competitivitate mai bune ca ale României, dar stau în expectativă din varii motive”, arată Daniel Dăianu.
În opinia acestuia, dialogul României cu BCE şi CE în privinţa MCS2 putea să aibă loc dacă un program de corecţie macroeconomică ar fi fost în derulare. Dar politici macro prociclice şi deficite externe tot mai mari în anii recenţi (în pofida unor venituri crescute din servicii şi remiteri considerabile din străinatate) au singularizat poziţia României în regiune în sens negativ şi au redus şansele unui dialog fructuos cu BCE şi CE. Nu au ajutat nici propuneri legislative care ne îndepărtau de cadrul normativ din zona euro.
