In ultimele săptămâni am fost martorii unor acte de violență și comportament agresiv, deviant aș spune, în unitățile de învățământ. Nu am să reiau aici toate aceste evenimente. Cu toții le cunoaștem. Iar asta ne-a făcut pe mulți dintre noi să ne gândim din nou la problema violenței în școli. Dar acest fenomen nu a apărut acum. El există și a existat. Este suficient să ne uităm în presa anilor trecuți. Trist este că de fiecare dată când au loc astfel de evenimente ne declarăm șocați, marcați, ca și cum ar fi pentru prima oară când se întâmplă, și acum ne întrebăm ce este de făcut. Primul pas pe care trebuie să îl facem este să recunoaștem fenomenul și să trecem de la faza deplângerii și lamentării la aceea a soluțiilor. Pentru că fără soluții elevii și profesorii vor fi în continuare victime ale agresiunilor, consumul de droguri va continua să fie parte din underground-ul vieții din unele unități de învățământ, iar efectele se vor vedea pe generații, nu doar azi, nu doar mâine, afirmă intr-o luare de cuvânt în plenul Parlamentului deputata PSD Laura Vicol, șefa Comisiei Juridice.
CE MAI SUSȚINE LAURA VICOL:
În Parlament se află Legile Educației și poate nicicând nu a fost un moment mai bun pentru a lua măsuri în plan legislativ, cu scopul de a diminua agresiunile din unitățile de învățământ. Există propuneri în acest sens din plan politic, dar există și un corp consistent de idei care ne vine de la societatea civilă. În loc să ne jucăm de-a politica, ar trebui să facem cu adevărat politici publice.
Când spun ”să ne jucăm de-a politica” mă refer inclusiv la acele acțiuni și discursuri ale unor colegi care se prefac a fi preocupați de acest fenomen, dar, în realitate, folosesc tema doar pentru a-și exprima frustrările în raport cu adversarii politici. Cam ceea ce a făcut acum câteva zile un deputat al USR, domnul Ciornei cred că este numele său, care de la violența în școli a ajuns la aruncatul cu minciuni și mizerii la adresa subsemnatei întinând dulcele grai moldovenesc. Ca să nu mai spun despre faptul că, același parlamentar USR, aducea reproșuri unui cadru didactic pentru că nu ar fi fost capabilă, și acum citez, ”să țină în frâu niște derbedei”.
Dacă vom continua așa, să nu ne mirăm că, la sfârșitul zilei, nu va ieși nimic bun.
Rolul nostru aici nu este să aducem reproșuri cadrelor didactice – nu vorbim de polițiști, vorbim de profesori fără instrumente să se apere. Rolul nostru aici nu este să îi facem pe copii ”derbedei”, ci să vedem cum protejăm marea masă a elevilor de bullying și de violență și cum comportamentele de acest tip pot fi schimbate prin măsuri concrete.
Nu trebuie să transformăm orice în teren de luptă politică nesănătoasă. O luptă politică sănătoasă se duce pe idei și nu este un concurs de aruncat lături între adversarii politici.
