COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG):
Unii privesc fascinați serialul House of Cards. Au impresia că filmul bate viața și, de aceea, preferă uneori să tragă perdelele spre realitățile vieții pentru a se adânci mai bine în ficțiunea, cu umbre, a filmului.
Eu privesc fascinat viața. Cred că oricâtă imaginație s-ar investi în scenariile de film, acestea nu pot egala ca forță de uluire imprevizibilul evenimentelor ce răsar zi de zi, în jurul nostru, odată cu soarele.
Și mai e ceva. Când, în film, ceva depășește capacitatea noastră de a accepta neverosimilul, avem mereu la dispoziție refugiul ironiei tolerante: „ca-n filme…”.
La ce refugiu să mai apelăm însă când splendid de capricioasa realitate ne oferă, ca aseară, un adevărat regal de incredibilități?
Să exclamăm, ca țăranul lui Marin Preda la vederea unei girafe, „așa ceva nu există”? Sau să mulțumim providenței că ne-a făcut contemporani și martori la astfel de „obiceiuri preistorice”, considerate de mulți dispărute?
Niște procurori DNA își uită complet menirea și, în loc să slujească justiția, fac nelegiuiri mai odioase decât nemernicii scelerați de care ar trebui să ferească țara. Ținte politice, răzbunări comandate, fabricări de probe, șantaje, distrugere de familii și destine… Tot tacâmul mizeriei umane.
Și ce uluiește chiar mai mult decât asta este PROSTIA acestor „slujitori ai legii”.
Sunt îngâmfați, lipsiți de scrupule, ticăloși până la măduvă, dar, mai ales PROȘTI. PROȘTI făcuți grămadă!
Aici e depășit filmul de către realitate. În film răul, răul de anvergură, căci despre el vorbim, are și calități. În nici un caz nu e prost. E machiavelic, e diabolic, e animalizat, dar nu e idiot.
Păi cum să te lași tu, ditamai procurorul de elită al DNA care se presupune că ești familiarizat până peste cap cu mediul și metodele infracționale (și mă refer aici la toți procurorii din dezvăluiri, nu doar la unul, care ar reprezenta vreo nefericită excepție), înregistrat așa, ca ultimul papagal?
Ieri însă nu a fost doar dezvăluirea cu înregistrările halucinante ale deputatului Vlad Cosma. Au mai fost și alte două evenimente excepționale de presă și anume (în ordinea apariției la A3): interviul echipei Gâdea – Badea cu doamna procuror Iorga Moraru și, mai spre miezul nopții, interviul acelorași cu Sebastian Ghiță.
Trei excepționale mărturii, trei confesiuni devastatoare, într-o singură seară, cu un numitor comun: Laura Kovesi. Vârful piramidei. Capul caracatiței din care pleacă tentaculele unui grup infracțional organizat.
Laura Kovesi, cea care coordona din umbră, prin eroii de gheenă din înregistrările lui Cosma, distrugerea lui Victor Ponta și a lui Sebastian Ghiță; Laura Kovesi, cea care cerea în mod expres doamnei procuror Moraru scoaterea din lupta pentru postul de prim ministru a unui lider politic pentru că acesta ar fi intenționat să o numească Ministru al Justiției pe doamna Dana Gârbovan; Laura Kovesi care l-a vizitat nu doar în vie ci și acasă pe Sebastian Ghiță.
Astăzi, în loc de demisie, doamna Kovesi (capul caracatiței, v-am spus) își lansează obișnuitul jet de cerneală de camuflaj cu care își închipuie că mai poate păcăli pe cineva.
“Nu a existat nici o discutie cu vreun procuror din DNA sau cu inculpata Moraru Iorga Mihaiela despre un dosar despre vreun ministru care putea sa ajunga premier“, a declarat Kovesi.
Să o credem, nu? Mai ales după ce i-am auzit vocea și incitările în vestita înregistrare cu „să decapăm până la domnul prim ministru”. Mai ales dacă adăugăm și înregistrările lui Cosma, prezentate aseară, în care procurorii Negulescu și Onea vorbesc în clar despre rolul ei în construirea unui dosar pe probe contrafăcute împotriva lui Sebastian Ghiță.
Deruta e mare. Și reacțiile stupide pe măsură.
Într-un comunicat DNA remis presei în această dimineață se prezintă un fragment dintr-o discuție (nu înregistrare audio sau video ci doar un transcript) cu spusele unei „persoane” din anturajul familiei Cosma care ar fi încercat să îi șantajeze pe procurorii DNA cu înregistrările prezentate aseară de A3 și RTV.
Demersul DNA, pus la cale în pripă, sub imensă presiune publică, este total neconvingător. Un transcript (ne-am lămurit cât de curate sunt transcripturile făcute de DNA) nu poate fi la fel de puternic și credibil ca niște imagini și convorbiri telefonice pe care vrea să le combată. În plus, comunicatul DNA conține o gafă logică evidentă, care îi anulează total premisa bunei credințe.
Această gafă poate fi ușor înțeleasă dacă punem față în față două fragmente:
Poziția DNA:
„Presupesele înregistrări au menirea să șantejeze procurorii DNA”.
Spusele persoanei invocate:
„…O să iasă un scan… o să iasă un scandal fantastic, că se duce la presă, care presa e împotriva voastră! Și o să fie o… întreg scandal. Eu acuma vă spun decât… vă spun… vă trag un semnal de alarmă… Adică, ce puteţi să faceți?… că nu puteți să le faceți, că el le are… Oricum sunt toate date, montate…
…Au avut pe-acolo discuții… le-a arătat… au montat împreună… Sunt montate oficial cu ăia după la R.T.V., cu GÂDEA, de la ANTENA 3… Deci, nu… nu e un scăndăluț!”
Observăm imediat că „persoana” le-a spus de mai multe ori procurorilor DNA că înregistrările sunt date, montate, și la RTV și la A3. Păi dacă lucrurile, la momentul discuției invocate de DNA, ajunseseră la un stadiu atât de avansat cu demascarea (înregistrările fuseseră nu doar predate televiziunilor dar și montate de acestea pentru a fi difuzate în direct), despre ce șantaj mai putea fi vorba? Adică, în cazul unei înțelegeri de ultim moment cu procurorii, deputatul Cosma ar mai fi putut opri de la difuzare materialul respectiv? În nici un caz!
Deci, e clar, discuția invocată de DNA (dacă a avut loc) a fost purtată de o „persoană” care vroia să ajute DNA, să o prevină asupra scandalului și să-i dea câteva zile în plus pentru găsirea unei apărări în fața respectivelor dezvăluiri.
E bine că Laura Kovesi se cramponează de post și refuză să-și dea demisia. Doar astfel, grație încăpățânării ei și complicității devastatoare cu Negulescu și Onea, putem să aflăm adevăruri, altfel greu de imaginat, dintr-o lume atât de ermetizată.
Vrem să mai aflăm mărturii din infernul practicilor DNA. Dacă s-ar putea, să le aflăm pe toate.
De aceea, îndemnul meu pentru șefa DNA este să continue a rezista pe poziție, a minți pueril, a nega fără dovezi și, în general, a-i întărâta să vorbească pe toți cei care au fost abuzați de caracatiță.
Propun, în consecință, să scandăm după modelul tribunelor: Kovesi, nu ceda, desfiinteaza DNA.
