de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics
De la numirea în funcția de procuror șef european, Laura Kovesi și-a dedicat un sfert din energie infractorilor și trei sferturi lamentărilor publice privind neajunsurile de care se ciocnește instituția sa. Lucru complet neuzual am spune, la nivel european înalt, chiar dacă în România el constituie o regulă. Numai că ultima ei ieșire publică este atît de vehementă împotriva EPPO și a UE încît ridică serios o întrebare tulburătoare: Laura Kovesi a început să-și pregătească de pe acum retragerea strategică din post, eventual în numele altor obiective?
Kovesi a susținut ieri, astfel, un discurs în cadrul unei comisii din Parlamentul Germaniei, tribună de la care a lansat afirmații incendiare, de departe cea mai spectaculoasă fiind cererea de schimbare a însăși legii de funcționare a Parchetului European EPPO. Kovesi a adus numeroase alte critici propriei instituții și chiar UE, ceea ce este foarte bizar, după doar un an și jumătate de funcționare.
Ce reproșuri și solicitări majore a formulat șefa EPPO:
– Am început să ne exercităm competențele la 1 iunie 2021. Nu a existat nicio întrerupere. Cu resurse minime, în pofida unor condiții de lucru suboptime, sub o presiune extremă a timpului, am început să lucrăm, destul de bine, și în profit.
– Bugetul nostru pentru 2021 a fost mai mic de patruzeci și cinci (45) de milioane de euro. În primul an de funcționare a EPPO, judecătorii ne-au acordat confiscarea a peste un sfert de miliard de euro. Așadar, pui un (1) euro și primești cinci (5) înapoi. Randamentul investiției este masiv și imediat.
– Cea mai recentă estimare a Europol este că numai frauda în materie de TVA în UE costă cincizeci (50) de miliarde de euro în fiecare an. Conform evaluării noastre, avem de-a face în principal cu organizații criminale consolidate, adesea implicate și în contrabandă (de exemplu, de tutun), ceea ce provoacă pierderi suplimentare de venituri din accize.
– Nivelul actual de detectare a fraudei UE nu este satisfăcător. Trebuie să facem mai mult! În ceea ce privește cheltuielile, primim o medie de abia șapte (7) rapoarte penale pe lună de la OLAF și Comisie la un loc, iar tendința este în scădere! Există loc pentru îmbunătățiri.
– În ceea ce privește frauda în domeniul veniturilor: în mai multe state membre, în primele luni, autoritățile naționale nu au raportat nicio suspiciune de fraudă gravă în materie de TVA sau chiar de fraudă vamală!
– Acesta este motivul pentru care m-am angajat cu șefii poliției, administrațiilor fiscale și vamale, precum și cu miniștrii responsabili, pentru a mă asigura că investigatori specializați și dedicați lucrează la cazurile EPPO. Lucrând la nivel transnațional, acești ofițeri vor constitui de facto un corp de elită de investigatori de fraudă financiară cu înaltă calificare. Am solicitat o discuție pe această temă și cu miniștrii de finanțe din landurile germane.
– Atunci când a fost negociat regulamentul EPPO, nimeni nu a anticipat cu adevărat volumul de muncă pus pe umerii membrilor Colegiului EPPO. Cu toții avem nenumărate responsabilități. Să ne uităm doar la cele care sunt strict legate de urmărire penală.
– Încă de la începutul mandatului meu, am implicat CE și colegislatorul european în ceea ce privește o deficiență fundamentală a concepției noastre instituționale. Fiind primul parchet transnațional, EPPO este rezultatul unui transfer autentic de suveranitate în domeniul justiției și nu al unei delegări de competențe executive de către UE. Cu toate acestea, EPPO este tratat ca o agenție descentralizată a Comisiei Europene, ceea ce nu este compatibil cu independența noastră.
– Spre deosebire de agențiile descentralizate, EPPO nu contribuie la punerea în aplicare a unei politici a Uniunii. Acesta exercită o putere specifică, care era o prerogativă a suveranității statelor membre până la crearea sa. În calitate de organism judiciar al UE, EPPO nu ar fi trebuit să fie niciodată asimilat unei agenții descentralizate a UE. Acest lucru trebuie să fie corectat prin intermediul unei modificări legislative.
– Știm deja că sistemul de rotație a procurorilor europeni este incorect din punct de vedere matematic. Că gestionarea acestora în conformitate cu statutul standard al personalului UE este greșită din punct de vedere instituțional, în timp ce administrarea procurorilor europeni delegați este un coșmar birocratic.
– Știm deja că trebuie clarificate modalitățile investigațiilor noastre transfrontaliere. Că EPPO trebuie să i se permită să își exercite competența pentru infracțiuni precum contrabanda în aceleași condiții în toate statele membre participante. În caz contrar, oferim organizațiilor criminale posibilitatea de a face forum shopping între jurisdicțiile naționale. Acestea fac deja acest lucru. De ce ar trebui să le permitem acest lucru?
– Acest lucru este cu atât mai urgent în contextul reflecțiilor în curs de desfășurare cu privire la modul în care se poate garanta că măsurile restrictive ale UE au un impact puternic. Aveți nevoie de o aplicare consecventă și eficientă din partea autorităților naționale, bineînțeles. Dar este nevoie, de asemenea, ca sancțiunile pentru eludarea acestora să fie disuasive, iar aplicarea lor să fie eficientă.
– Un Parchet European eficient și independent face ca UE să fie mai puternică. Da, extinderea competențelor noastre ar necesita rediscutarea regulamentului nostru fondator. Dar oricum avem nevoie de o revizuire serioasă a regulamentului nostru fondator. Mult mai repede decât s-a planificat inițial.
– Sper că am explicat ceea ce avem nevoie pentru a face EPPO mai eficient, pentru a-i desfășura potențialul. Și, încă o dată, mă bazez pe ajutorul dumneavoastră.
Să tragem linie și să adunăm.
Laura Kovesi și EPPO și-au început activitatea, efectiv, în iunie anul trecut.
La acea vreme, ea puncta într-un interviu din Le Figaro că înfiinţarea Parchetului european a necesitat „peste două decenii de discuţii şi de negocieri politice dificile”.
Și avea dreptate.
Statele UE au privit cu reticență ideea EPPO, doar 16 din 28 participînd la lansarea inițială a proiectului.
Ulterior, cu multă dificultate, alte 6 state au fost convinse să achieseze, astfel că în prezent EPPO funcționează cu douăzeci şi două dintre cele 27 de state rămase după Brexit.
Reticențele erau justificate. Pe lângă controversele ținînd de transferul competenței de a realiza urmărirea penală a unor categorii de infracțiuni și, prin urmare, cedarea unei părți din suveranitatea națională în favoarea UE, au existat nelămuriri cu privire la modul efectiv de funcționare al EPPO și la împărțirea atribuțiilor între organele judiciare implicate, legea aplicabilă, modalitatea în care probele vor fi strânse și administrate, măsurile procesuale care vor putea fi luate etc. În plus, instituția era considerată una extrem de politizată.
Jocurile politice de vîrf au ieșit la iveală chiar la numirea primului șef al EPPO, Laura Kovesi făcînd obiectul unor tranzacții politice jenante, dacă e să ne amintim doar tîrguiala lui Macron cu procurorul francez care viza postul, retras din cursă și răsplătit cu un post important în țară, votul politic din comisiile PE etc.
În paralel cu tragerea de către alții de sfori pentru propulsarea lui Kovesi la șefia EPPO, procuroarea demarase o campanie de văicăreală publică încă mult înainte de începerea activității.
”Dacă nu avem suficiente resurse, nu putem începe activitatea EPPO, nu putem lucra eficient. În calitate de procuror, am 25 de ani de experiență, așa că știu foarte bine ce poate însemna un buget pentru o instituție(…) Problema principală, când vorbim despre buget și resurse, este numărul de procurori europeni delegați. Aceștia vor fi procurorii care vor lucra în statele membre și vor investiga în mod eficient cazurile. În acest moment, în baza estimării inițiale a Comisiei Europene, ni s-au dat 32 de procurori și un sfert. Da, un sfert, nu este o greșeală, am fost și eu surprinsă, pentru că nu am auzit despre un sfert sau jumătate de procuror în viața mea, dar aceasta a fost estimarea.
Pe baza statisticilor primite de la statele membre, la începutul EPPO, în primele zile, vom primi aproximativ 3 000 de cazuri. Este evident că este imposibil să gestionezi acest volum de muncă doar cu 32 de procurori”spunea ea în 2020, într-un interviu pentru Euractiv.com.
În alt interviu, acordat Risk & Compliance Journal, Kovesi se văita că are bugetul diminuat cu 8 la sută și clama o nevoie stringentă de a angaja încă 50 de procurori.
Bugetul de venituri și cheltuieli pe 2021 al EPPO fusese diminuat cu 3,5 milioane de euro față de cel inițial.
„Încă nu avem resurse suficiente. Avem nevoie de mai mulți angajați, de cel puțin încă 50 de persoane aici, în Luxemburg, pentru a putea avea mai mulți analiști de caz și anchetatori financiari și pentru a face față tuturor cazurilor pe care le vom primi. Am primit mai mulți bani, dar nu am primit aprobarea de a angaja mai mulți oameni. Deci, ce ar trebui să fac? Să cumpăr flori pentru birou? Nu, ar trebui să folosim banii într-un mod înțelept. Ar trebui să folosim banii pentru a angaja mai mulți oameni, deoarece trebuie să avem mai mulți oameni” spunea Kovesi.
În octombrie 2020, alte nemulțumiri. Kovesi se declara surprinsă că în UE există discrepanțe mari în privința numărului fraudelor:
„Am constatat cu surprindere că sunt foarte mari discrepanțe. Există state membre în care sunt investigate sute de dosare în fiecare an și state în care sunt investigate trei sau patru dosare. Nu înseamnă că acele state sunt cele mai curate, ci poate că nu a existat o prioritate pentru a investiga aceste infracțiuni. Pentru a avea succes, avem nevoie de câteva condiții. Prima este independența sistemului judiciar. Independența PE este reglementată prin regulamentul său, toți procurorii care vor lucra pentru PE vor fi independenți. A doua condiție este legată de resurse. Bugetul pe care l-am cerut este în jurul a 55 de milioane de euro. Astfel, vom putea avea 140 de procurori în cele 22 de state membre. Ei trebuie, cel puțin pentru început, să investigheze minim de 3.000 de dosare”.
Ar fi fost de așteptat ca Laura Kovesi și ai săi procurori să ia un start furtunos, în iunie anul trecut, să rupă gura tîrgului cu cîteva mari lovituri și eventual, să vină mai apoi cu oarece propuneri constructive.
Doar că EPPO a reușit într-un an și jumătate confiscări de vreo 250 de milioane de euro, cînd doar evaziunea din TVA e de peste 50 de miliarde de euro anual – Kovesi dixit – fără a mai vorbi de alte fraude.
”Performanța” EPPO într-un an și jumătate e esență de extract de mizilic, dacă putem spune astfel.
În locul unor mari rechini – eventual din afacerile de pandemie – Kovesi se lăuda cu arestarea unor primari amărîți de mici localități croate.
Mai grav, avem și episodul încă neclarificat al posibilei implicări politice în arestarea pe termen scurt a politicianului bulgar Boiko Borisov, în primăvară, cu bătaie în recentele alegeri.
Și totuși, dacă pînă acum am avut lamentări cît de cît omenești ale Laurei Kovesi, legate de bani și de mînă de lucru, discursul din Budestag se înscrie pe o cu totul altă direcție.
Mult mai amplă și mai serioasă.
Laura Kovesi descoperă o lacună majoră a EPPO, aceea că funcționează ca o instituție descentralizată a UE, și cere modificarea însăși legii de funcționare a parchetului, atît de greu pritocită de statele europene, ani de zile, cum spuneam.
Acuză – foarte grav – lipsa de independență a procurilor. Și denunță mecanismul de funcționare al acestora ca incorect, greșit ”din punct de vedere instituțional”, un ”coșmar birocratic”.
Kovesi vrea schimbarea roților locmotivei din mers, după vreo 16 luni de activitate!
Vrea extinderea competențelor EPPO, deși cele prezente abia de au fost acceptate.
”Avem nevoie de o revizuire serioasă a regulamentului nostru fondator. Mult mai repede decât s-a planificat inițial” zice ea.
După un an și ceva, Kovesi aruncă în aer prin discursul de la Berlin întreaga construcție a EPPO și vrea o schimbare majoră, din temelii. Pentru că lucrurile merg departe de cum ar trebui să meargă.
O ipoteză ar fi că Laura Kovesi realmente vrea să facă din EPPO un instrument puternic și eficient, chiar dacă asta înseamnă intrarea în bătălie fățișă cu Bruxelles-ul, cu CE, cu PE, cu birocrații din înaltele foruri europene, cu leadershipul tuturor țărilor membre.
La fel de bine, însă, atacurile în rafală și tot mai tăioase ale Laurei Kovesi la adresa propriei instituții și a celor care au conceput-o ar putea pregăti terenul pentru o retragere cu torțe, grandioasă, la momentul potrivit.
În numele vreunei alte campanii, animate de principii la fel de ferme și de generoase, nu-i așa?
- Advertisement -
