de Ivailo Dicev, comentariu Deutsche Welle
Străzile orașelor bulgare sunt pline de protestatari furioși. Seară de seară, ei cer nu doar demisia guvernului, acuzat de corupție, dar și pe cea a procurorului general Ivan Geșev, de curând ales în funcție.
De fapt, procuratura bulgară este o sursă continuă de nemulțumiri pentru populație deja de trei decenii. Sub pretextul independenței, procurorul-șef a fost plasat în afara controlului executivului și al Parlamentului, astfel încât unul din predecesorii domnului Geșev nu s-a ferit să remarce cu complezență: “Deasupra mea este doar cerul.” Funcția de procuror-șef a revenit odată chiar unei persoane cu serioase probleme mintale, dar nu se putea face nimic împotriva ei, din cauza Constituției.
De ce reușește deci procurorul general să afecteze negativ sentimentul de dreptate al oamenilor? Este un proces simplu. Procuratura este o structură ierarhică în care șeful are putere absolută asupra instituției. În acest fel, procurorul general poate alege să demareze sau nu anchete, poate să strângă dovezi nefolositoare, cu scopul de a submina intenționat de la bun început succesul anumitor procese, după ce cazurile ajung în instanță. El devine un instrument puternic în mâinile potentaților politico-economici. Această strategie simplă explică de ce, în ultimii 30 de ani, nu a existat nicio sentință împotriva politicienilor sau oamenilor de afaceri de rang înalt. Și de ce Bulgaria rămâne cea mai săracă țară din UE, în care puține firme străine doresc să investească.
Domnul Geșev a adăugat însă acestui tip de justiție selectivă un element de brutalitate care a umplut paharul. El nu îi persecută doar pe dușmanii prietenilor săi – a început să-i arunce în închisoare înainte măcar de a fi formulat acuzațiile împotriva lor; în plus, a început să ofere presei documente ale cazurilor investigate, pentru a distruge imaginea publică a celor puși sub acuzare.
De fapt, revolta civică a început după ce el a trimis 30 de polițiști puternic înarmați la sediul președinției, sub pretextul confiscării computerelor a doi asistenți. Incidentul, motivat de o rivalitate politică de durată între președintele țării și partidul de guvernare de dreapta GERB, a fost interpretat drept o agresiune împotriva instituției prezidențiale, pe care unii au numit-o chiar o “lovitură de stat dată de procuratură”. Cetățenii s-au strâns în număr mare în fața președinției. Președintele Radev – un general fără prea mare pricepere în ale politicii, transformat peste noapte în lider popular – s-a adresat mulțimii și a cerut demisia dublă a guvernului și a procurorului general.
Geșev a devenit o personificare împiedicată a populismului. Purtând o șapcă, asemănătoare cu cele purtate de revoluționarii comuniști din anii 50, el a promis răzbunare în numele poporului și că îi va trimite la închisoare pe toți oligarhii, care “au furat pensiile părinților noștri” în timpul “tranziției criminale”. El a demarat investigații împotriva a numeroși oameni de afaceri și a devenit o adevărată sursă de informații media, publicând materiale din anchetele în desfășurare, scriind mesaje pe Twitter, comentând acțiunile politicienilor, ignorând prezumția de nevinovăție. La început, aceste gesturi au părut pe placul publicului, dar după ce oamenii și-au dat seama că majoritatea cazurilor instrumentate erau menite eșecului și că procurorul general a refuzat să ancheteze trupa protectorului său, puternicul Delian Peevski, atitudinea generală s-a schimbat.
Ultima serie de proteste de anvergură din Bulgaria, în 2013, a fost legată tot de dubiosul afacerist Peevski, care fusese propus de socialiști să devină șef al agenției naționale de securitate. După luni de proteste, guvernul a căzut, pentru că populația nu a vrut să accepte fuziunea între mediul de afaceri și structurile de putere ale statului. Azi, Peevski, după ce a trecut de la socialiști la guvernul de dreapta, a devenit și mai puternic: pe lângă controlul asupra procuraturii și asupra licitațiilor guvernamentale, el controlează și un vast imperiu mediatic, gata să păteze la comandă imaginea oricărui oponent (Bulgaria ocupă un rușinos loc 111 în clasamentul libertății presei!).
Este o stare de lucruri întâlnită în multe țări semi-democratice. Controlul Justiției, al fondurilor publice, al mass-media reprezintă secretul longevității unor lideri ca Putin, Erdogan sau Viktor Orban. Specificul bulgar al situației a fost că acest centru al puterii s-a ascuns în spatele umerilor lați ai premierului Borisov, care se legitimează prin independența aparatului judiciar. Schema pare să nu mai funcționeze, ceea ce înseamnă că Borisov ar putea fi nevoit să plece.
Pentru prima oară în 30 de ani, furia față de conducerea țării i-a determinat pe susținătorii dreptei să treacă peste retorica anticomunistă depășită și să demonstreze împreună cu suporterii președintelui, care vine din spectrul politic de stânga. Explicația ar putea fi faptul că mulți dintre protestatarii de azi sunt așa-numiții mileniali, care abia acum intră în acțiune și habar nu au cine a fost și cine nu a fost comunist. Mai sunt cei care se tem de criza economică ce se prefigurează sau cei sătui de măsurile de carantină; mai sunt ecologiștii cu bicicletele lor, furioși din cauza privatizării resurselor naturale; mai sunt naționaliștii furioși pe partidul lui Peevski, parțial pentru că acesta este dominat de minoritatea turcă și transformat într-o corporație de afaceri.
Nimeni nu are deocamdată vreun plan: guvernul trebuie să plece, lucru ce pare evident, dar cum scapi de un procuror general care nu doar că refuză să demisioneze, ba chiar îi acuză agresiv pe protestatari că ar fi plătiți tocmai de criminalii pe care el îi urmărește?
Sigur că o schimbare în sistemul judiciar implică o mult-așteptată reformare a Constituției. Dar schimbarea legii fundamentale ar fi posibilă doar cu un minim consens între partidele politice, lucru improbabil în timpul conflictelor violente de pe străzi. Unii au sugerat să se ceară ajutorul UE: măcar un anumit tip de monitorizare impusă asupra acțiunilor procuraturii și ale procurorului general în persoană. Dar deocamdată, așa cum a spus președintele bulgar, Europa ține “ochii larg închiși”, deoarece în Europa este și mai puțin consens decât în Bulgaria. Ambasadorii SUA și Franței au declarat că susțin dreptul cetățenilor de a protesta și supremația domniei legii. Ambele tabere din Bulgaria au interpretat declarațiile drept sprijin pentru pozițiile lor. Pare evident că lupta pentru Justiție va trebui câștigată, încă o dată, tot în stradă.
Ivailo Dicev este profesor de antropologie culturală la Universitatea Sofia din Bulgaria. El a predat între altele în Germania, Franța și SUA.
