Fostul ministru al justitiei Ana Birchall a publicat pe data de 15 noiembrie 2019 pe Facebook un text in care emite o serie de dezinformari si fakenews-uri cu privire la Sectia de Investigare a Infractiunilor din Justitie (SIIJ), dezinformari care demonstreaza grave carente ale fostului ministru al justitiei in materie de cunoastere a dreptului si a modului in care se infaptuieste justitia, susține Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului.
CE SUSȚINE ASOCIAȚIA JUDECĂTORILOR:
In postarea respectiva, fostul ministru al justitiei Ana Birchall a spus:
“SECȚIA PENTRU INVESTIGAREA INFRACȚIUNILOR DIN JUSTIȚIE: referitor la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, nici până în acest moment nu s-a putut explica credibil și nu mi-ați putut explica credibil marile semne de întrebare privind suprapunerile de competență cu DIICOT și alte parchete prin extinderea competenței la toată cauza indiferent de calitatea persoanelor! Cu alte cuvinte de ce această secție trebuie să analizeze tot dosarul în condițiile în care este imposibil ca această secție să aibă expertiza DIICOT de exemplu. Sau… poate asta s-a urmărit, dacă analizăm solicitările SIIJ de preluare a unor dosare imediat ce au început să funcționeze; sau de ce se încalcă principiul separarii carierelor judecătorilor și procurorilor.”
1. SIIJ nu are nici o “suprapunere” de competente, cum fals declara fostul ministru Ana Birchall.
Competentele SIIJ deriva din lege, care a trecut inclusiv de CCR, iar competenta SIIJ este determinata de calitatea persoanelor investigate, asa cum este si in cazul militarilor care sunt anchetati de parchetele militare.
A admite ca SIIJ are “suprapuneri” de competenta inseamna a admite implicit ca DNA a functionat ani de zile in acest mod, din moment ce o directie de parchet creata pentru a investiga coruptia a cercetat penal persoane, de exemplu, inclusiv pentru infractiunii de fals ori de ucidere din culpa.
2. Explicatiile si argumentele privind competentele si necesitatea infiintari SIIJ au fost date nu doar credibil ci si detaliat in decursul timpului, iar acestea sunt foarte simple: daca pentru o infractiune minora comisa de un magistrat, chiar din culpa, competenta de investigare apartinea parchetelor de pe langa curtile de apel, cu atat mai mult pentru infractiuni de coruptie ori grup infractional organizat, ce sunt infractiuni complexe, competenta de cercetare nu poate reveni unor procurori cu grad profesional sub nivelul curtii de apel.
Or, asa cum prevede legea in vigoare si in acest moment, atat in DNA cat si in DIICOT, acced procurori cu minima perioada de vechime, cu grad profesional inclusiv de parchet de pe langa judecatorie, care aveau competenta, pana la infiintarea SIIJ, sa cerceteze magistrati pentru fapte de coruptie ori criminalitate organizata. Daca functionau la parchetele corespunzatoare gradului profesional detinut respectivii procurori nu ar fi putut cerceta nici macar o infractiune din culpa ori privind regimul circulatiei pe drumurile publice savarsite de un magistrat.
Era un nonsens juridic ca magistratii care comit infractiuni minore sa poata fi cercetati doar de procurori cu grad minim de parchete de pe langa curti de apel, dar pentru infractiuni grave, complexe, sa poata fi cercetati de procurori cu grad profesional de parchete de pe langa judecatorii, care au fost promovati la DNA ori DIICOT fara nici o transparenta, in baza unor interviuri obscure date in fata sefilor din cele doua structuri de parchet.
Aici insa exista o problema mult mai grava.
Daca demnitarii nu au o problema ca sunt cercetati de procurori din DNA cu grad de judecatorie, pentru magistrati problema este una reala si serioasa, deoarece modul de instrumentare a unui dosar poate deveni un mijloc urias de presiune atat asupra magistratului cercetat cat si asupra colegilor acestuia, putand deveni chiar o amenintare la adresa independentei justitiei, dupa cum, din pacate, dovedit s-a intamplat in trecut.
Din acest motiv, indiferent de infractiunea cercetata, anchetarea judecatorilor si procurorilor trebuie sa se faca de procurori selectati printr-un concurs organizat transparent, in mod independent si fara nici o influenta politica, alesi dintre procurori cu grad si vechime suficient de mare pentru a garanta profesionalismul, obiectivitatea si maturitatea acestora.
Or, exact aceasta problema a fost rezolvata de legiuitor prin modificarile legilor justitiei si infiintarea SIIJ.
Potrivit legii in vigoare numirea procurorilor din SIIJ se face exclusiv de CSM, fara nici o influenta politica, iar conditiile de accedere in acest parchet sunt: 18 ani vechime, grad profesional de minim parchet de pe langa curtile de apel, reputatie profesionala impecabila, concurs transparent de numire, toate acestea fiind solide garantii ale independentei procurorilor care activeaza in sectie.
Nu exista comparatie intre criteriile de vechime si profesionalism pentru accederea in SIIJ fata de DNA ori DIICOT, iar cine sustine ca judecatorii si procurorii trebuie sa fie in continuare cercetati de procurori cu grad de judecatorie si vechime minima ridica serioase semne de intrebare daca este interesat cu adevarat de independenta justitiei.
3. Conform legii, toate dosarele privind magistratii trebuiau trimise de parchete la SIIJ dupa infiintarea sectiei.
Daca fostul ministru are dovezi despre vreun dosar “cerut” de SIIJ in mod abuziv, in afara competentei sale, sa faca public acest lucru.
4. Afirmatia ca in SIIJ se “încalcă principiul separarii carierelor judecătorilor și procurorilor” este o sfidare a Deciziei 33/2018 a CCR care a lamurit scopul infiintarii SIIJ din perspectiva garantarii independentei justitiei.
De la inceput precizam ca principiul “separarii carierelor” a fost introdus de Parlament la propunerea presedintelui asociatiei subscrise, tocmai pentru a nu mai exista confuzie intre cele doua cariere: in timp ce judecatorii infaptuiesc justitia, procurorii participa la infaptuirea acesteia.
Critica susmentionata a doamnei Birchall este definitiv desfiintata prin Decizia CCR 33/2018, in considerentele careia s-au retinut urmatoarele:
“141. Sub aspectul înfiinţării Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, la nivelul celui mai înalt parchet naţional, Curtea reţine că aceasta are ca scop crearea unei structuri specializate, cu un obiect determinat de investigaţie, şi constituie o garanţie legală a principiului independenţei justiţiei, sub aspectul componentei sale individuale, independenţa judecătorului.”
Din paragraful precitat rezulta cu claritate ca infiintarea acestei sectii constituie o garantie legala a independentei justitiei, a independentei judecatorului, ori exact acest aspect simplu, clar si logic este ignorat de toti cei care defaimeaza SIIJ, inclusiv de doamna Birchall.
Asadar, accederea in aceasta sectie nu este o simpla chestiune care tine de cariera procurorilor, ci este o componenta a garantiei de independenta a judecatorilor, fapt ce face nu doar explicabila ci si necesara implicarea judecatorilor alesi in CSM – ca si garanti ai independentei puterii judecatoresti – in procedura pentru numirea procurorilor din cadrul SIIJ.
In concluzie, pozitia fostului ministru al justitiei Ana Birchall cu privire la SIIJ reprezinta nu doar dezinformare si fakenews, dar demonstreaza superficialitatea intelegerii de catre aceasta a unor chestiuni de drept lamurite in detaliu de CCR.
Reactia nefondata a fostului ministru al justitiei Ana Birchall este cu atat mai grava cu cat, conform Constitutiei, procurorii isi desfasoarea activitatea sub “autoritatea ministrului justitiei”, iar din pozitia de ministru al justitiei doamna Birchall era de asteptat sa fi stiut aceste detalii juridice.
Faptul ca fostul ministru Ana Birchall, prin pozitiile pe care le-a avut in calitate de ministru al justitiei si prin postarea de pe Facebook, s-a alaturat corului celor care refuza sa vada faptele, legea si deciziile CCR, alegand in schimb sa dezinformeze opinia publica cu privire la SIIJ si la importanta acestei structuri de parchet pentru o reala independenta a judecatorilor si procurorilor, in beneficiul democratiei si a cetatenilor romani, nu poate fi decat condamnat public.
