de Adriana Stoicescu, judecător, președintele Tribunalului Timiș, preluare facebook
La mulţi ani de Ziua Justiţiei!
Cândva Zeiţă venerată şi respectată, privită cu admiraţie.
Cu ochii legaţi, semnul suprem al imparţialităţii
Azi, hulită şi renegată, vinovatul de serviciu pentru tot ce merge prost în ţara asta.
Cu gura astupată de un pumn invizibil, dar atât de hotărât, pentru a nu deranja.
O mare parte din vină ne revine.
Am privit indiferenţi cum ne sunt furate idealurile, cum e confiscată ideea de dreptate.
Am acceptat să ascundem sub preş toate mizeriile, pentru că înţelegem greşit obligaţia de rezervă; am ignorat strigătele disperate ale oamenilor, pentru că am crezut că nu e treaba noastră; am aplaudat discret defilarea cătuşelor, pentru a fi în acord cu vremurile.
Sărim când e vorba de drepturile noastre, dar uităm că primul nostru gând trebuie să fie apărarea drepturilor celor mulţi.
Am obosit parcă să căutăm adevărul, uitând că acesta e singurul nostru rol: acela de a-l aduce la lumină.
O masă tăcută, aste se doreşte să devenim.
O masă disciplinată, care e atenţionată cum trebuie să pronunţe hotărâri, pentru a fi pe placul mai marilor zilei.
De-ar fi ca fiecare dintre noi să păşească într-o sală de judecată, alta decât cea în care stăm aşezaţi pe cea mai înaltă poziţie, am înţelege, poate, că ducem pe umerii noştri povara fiecărui om care vine înaintea noastră, cu speranţă.
Şi că suntem responsabili pentru destinele ce se află, vremelnic, în mâinile noastre.
Nu putem să înţelegem ce e în sufletul unui om nedreptăţit decât atunci când suntem în locul lui.
Nu vă doresc asta…
Vă doresc să credeţi că, mai presus de noi, e o altă Judecată, la care nu poate interveni nimeni în favoarea noastră.
Că doar faptele şi deciziile drepte ne salvează.
Şi că, mai presus de orice, rolul nostru este să apărăm Adevărul şi să aplicăm Legea.
Chiar dacă, uneori, noi pierdem.
